christmas card

nu cunosc ceva mai sfasietor de craciun:



craciun fericit!

lungul drum catre casa...

daca vreti un craciun linistit, sa aprindeti lumanarele, sa va bucurati de merinde, sa va pupati sub bradutzi, sa puneti globulete, sa va imbratisati rudele, NU o cititi.
altfel, sub impulsul lecturii, s-ar putea sa va vina cheful sa injurati la masa, sa aprindeti putin focul sub bradutz si sa plecati. ar fi unul din putinele momente sincere.

o data, de doua ori, de trei ori...

monochrome

revolutionary road preview

cartea lui richard yates, 'revolutionary road' a fost ecranizata de sam mendes si a primit o caruta de nominalizari la globurile de aur. poate cu ocazia premiilor (oscaruri & globuri), se va gandi cineva sa traduca richard yates in romana. nu cred ca nick hornby a declarat degeaba ca s-ar arunca de pe bloc ca sa faca publicitate cartii iar vonnegut a declarat-o 'Marele Gatsby al generatiei mele'.

trailerul filmului:

cinemaiubit 2008

n-am urmarit competitia ca sa-mi dau cu parerea despre festival. tot ce pot spune e ca filmele premiate mi s-au parut mediocre sau slabe.

marele premiu:
- Family Therapy
Regia: Petar Valtchanov, Bulgaria, 2008, 13 minute
excelent filmat, montat, imagine, super bibilit. s-ar fi pretat mai bine clip daca baga un rammstein pe fundal...oricum, cu o clasa peste restul premiatelor. povestea simpla si excelent condusa: o familie pradata de 2 tinerei dementi, ca-n natural born killers...

premiul juriului:
- Lungul drum spre casa
Regia: Anamaria Chioveanu, Romania, 2008, 20 minute
ce se intampla cu 2 tipe inocente care intra noaptea intr-un bar rau famat? evident, ceva rau. ok filmat, ciudat jucat (nu mi-am dat seama daca s-a vrut a fi vorbit atat de artificial sau daca tipele alea chiar jucau atat de prost) si cliseistic...astept sa-l premieze toate asociatiile feministe din romania si de pretutindeni.

premiul criticii si al cinemagiei:
- Bric-Brac
Regia: Gabriel Achim, Romania, 2008, 18 minute
un film despre making of-ul unui film. nu tin sa vad cunostintele & referintele de cinema ale autorului. m-am saturat de ironiile destepte si de anti-film ca film. m-am saturat de intertextualitate cand produsul final iti iese o salata nedigerabila. daca vreau sa vad critica de film, citesc carti de specialitate, nu ma uit la filmulete in care se baga metafore cu regizorul cu fularul rosu intr-un lan de floarea soarelului (sau ce-o fi fost ala) in lipsa de inspiratie.

premiul pentru cel mai bun afish (???) si inca un premiu, dar nu mai stiu care:
- Zombie infectors 3
Regia: Nicolae Constantin Tanase, Romania, 2008, 14 minute
altul care a vazut multe filme si care a incercat sa fie haios. problema e ca a vazut filme cu zombies si a incercat sa fie tarantino.

premiul pt. regie, interpretare masculina, imagine, etc...:
- Rien ne va plus
Regia: Nemethi Barna, Romania, 2008, 26 minute
splendid vizual. splendid jucat. Cinema! cand o sa ma pun la punct cu mrozek si visniec, poate o sa reusesc sa-i prind si toate metaforele.

nu stiu ce premiu (sper sa fi fost o gluma difuzarea lui in cadrul galei):
- Pentru el
Regia: Stanca Radu, Romania, 2008, 8 minute
pur si simplu nu reusesc sa inteleg cum dupa ce ai facut Stefan (care a un film mai mult decat ok), faci exact clipul asta de pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=WIb_NhbxKf8 .penibil.

PS: oricat de vulgar, ireverentios, imperfect sau dement ar fi filmul lui matei, macar e film. atat am avut de spus.

noapte de decembrie

mc donald's, singur, 5 aripioare, coloane romana, 4 prostituate ce ma intreaba daca nu vreau o fata, 1 noaptea, parcul ioanid, batranica aia cu plasele ce vine la toate lansarile si rade lumea de ea, sta mereu pe aceeasi banca din parc, la orice ora din zi sau din noapte, parcul icoanei, fumand niste tigari proaste si amintindu-mi de unele trairi si mai proaste din acelasi loc, taxiul cu indicativul 741 si cu un sofer ce-mi explica ca la ora 22.01 e momentul de maxima activitate al creierului, imi da cadou o carte despre apocalipsa lumii, eu un dvd cu actorul si salbaticii, ajung acasa unde citesc o povestire de unde aflu de un sindrom numit capgras, as vrea sa revad 'muntii albastrii' dar nu mai am forta..

western

pas1: prima data cand ai votat, ai stiut prea bine cele 2 tabere: bunii si raii. ai tinut cu cei buni, ai crezut in ei si in idealurile lor.

pas2: a doua oara, cei buni s-au impartit la randul lor in buni si in rai. cei rai au ramas tot rai. ai votat impotriva lor, desi ai inceput sa ai dubii in privinta celor buni.

pas3: indiferent ce ai votat, nu mai conteaza. pentru ca toti sunt rai.

3 filme frantuzesti

din festival:

1. Mesrine: L'instinct de mort - prima parte dintr-un biopic Jacques Mesrine. cam cliseistic si intr-un stil ce prinde mai bine americanilor. puncte forte: vincent cassel carismatic si un ritm destul de antrenant pe alocuri. La Mesrine - L'ennemi public n° 1 (partea a doua) nu m-am mai dus..poate e mai bun...

2. Je vais bien, ne t'en fais pas - cum sa nu te duci la un film cu o tipa fantastic de frumoasa (Melanie Laurent ) care e si deprimata (cu spitalizare, pastile - nu tristete, sa ne intelegem)? de dragul melaniei eram dispus sa indur orice poveste si am reusit in cele din urma, dar cu greu. pur si simplu nu se lipea suferinta de chipul ei senin, plin de viata si lacrimile din ochii ei albastrii parea pusi cu pipeta.

3. Entre les murs - placut. sofisticat, inteligent, fara tuse groase sau drame inutile. excelent condus, regizat, jucat. pur si simplu n-am ce sa-i reprosez, e un film f. bun. recunosc totodata ca un film ca gomorra, desi imi spune mai putine lucuri, mi le spune mai taios & pe gustul meu.

simplu

un tip simplu intalneste o tipa.
se indragosteste de ea.
se intampla ceva.

o tipa simpla intalneste un tip.
se indragosteste de el.
se intampla ceva.

simplu. dar prea putini mai au coaie sa intre in ring si sa faca o poveste. daca ai stil si imaginatie poti face ceva tare dintr-o simpla conversatie la masa, fata in fata. ca-n "la mamam et le putain".
sau: luati 'ma nuit chez maud' drept exemplu. acolo raport de forte dintre un barbat si o femeie. acolo sa vedeti infrangeri de o secunda ce schimba o viata. o lupta intre doi jucatori de acelasi calibru.

acuma e prea facil. bagi o kestie "alternativa" si ti-ai rezolvat conflictul: minoritate sociala, rasiala, sexuala, etc.

m-am saturat si mi-e greata de moda asta a "diferentelor" care au devenit mainstream.

catherine, juliette, melanie..fest francez

din cele 50 de filme (!!!), mai jos aveti o selectie. toate sunt ok, iar unele mai mult decat ok ;)

CINEMAPRO

Vineri 5 decembrie
20,00 Mesrine: L’Instinct de mort

Sambata 6 decembrie
13,00 Benny’s Video

Luni 8 decembrie
13,00 Mean Streets
15,30 Mesrine: L’ennemi public n° 1
20,00 Entre les murs - NEAPARAT

Miercuri 10 decembrie
13,00 Mean Streets
15,00 Stranger than Paradise - NEAPARAT
18,00 Benny’s Video
20,30 Mesrine: L’ennemi public n° 1

Joi 11 decembrie
18,00 Stranger than Paradise - NEAPARAT


CINEMA ELVIRA POPESCU

Vineri 5 decembrie
21,00 L’Heure d’ete

Sambata 6 decembrie
21,30 Je vais bien, ne t’en fais pas

Duminica 7 decembrie
14,30 Orphee

Marti 9 decembrie
16,00 L’Heure d’ete
18,00 La Maman et la putain - NEAPARAT !!!

Miercuri 10 decembrie
16,00 A nos amours
18,00 Le Fils
20,30 Play Time - CAPODOPERA!!!


CINEMA EUROPA
19,30 Un Conte de Noel (Vineri, Sambata si Luni, ora 19.30)

forever green

aseara s-a deschis pe strada mea un mic chiosc de alimentara care face o concurenta acerba celuilalt chiosc, de peste drum. e singurul chiosc socialist pe care-l stiu. produse ieftine pt. orice buzunar si aproape! pt. orice gust. pe langa mezeluri, sucuri(alea de la eurodrinks) si tigari ieftine(carpati si snagov) mai gasiti si obiecte decorative de pus prin casa (un bibelou, un breloc, un mileu, etc).

click pe poza pentru un fum de carpati(green) ce poate duce la sterilitate;)

somn usor pe imagini atroce...

am incercat de 3 ori sa-l vad..
prima data am adormit pe la minutul 5 cu gardianul fumand pe ninsoare...
a doua oara am adormit odata cu primul macel dintre gardieni si un detinut mai recalcitrant. un macel terminat cu o baie fortata intr-o cada cu gheata si lesinul detinutului...
a treia oara a fost aseara unde am adormit pe la minutul 43 unde e un cadru fix de cel putin 15 minute...un detinut si un preot vorbesc despre morala fumand...

o sa revin cand il termin de vizionat. deocamdata e cel mai smeker film vazut de mine pana la terminarea primei reprize. serios. imi place de mor filmul asta.

happy-go-lucky

cand te uiti la happy-go-lucky iti dai seama cat de simplu se pot face unele filme misto. de exemplu: se ia o tipa uratica necomplexata ce rade mereu la glumitele ei. ceilalti nu rad, nu pt. ca nu ar fi ok, c pt. ca n-au timp de ale lor si stau perplecsi. simple as that. brilliant film :)

bet I can make you smile when the blood, it hits the floor

samburi si coji de portocale

"In alte vremuri, stind langa Foisor, ca sa-mi bucur iubita, plecam cu sacosa la Hala Traian sa cumpar gheata si fructe, ii placea sa se trezeasca la trei noaptea, sa-mi ceara un mar si adormea faramitandu-i usor samburii. Pana cand intr-o zi a adus, sus, in mansarda, un frigider nou si n-am mai putut indura. S-a retras incet-incet, in varful picioarelor, punandu-si palma la gura."

"Si nu altceva vei gasi in inima mea cand o vei deschide ca pe un seif din Ohio, la moartea proprietarului ei. Acolo vei gasi o sticla cu suc de rosii, timbre de 0,55 lei, doua bilete de cinema la Blow-up, trei boabe de cafea si cojile de portocale din vagonul-restaurant Bucuresti-Timisoara, din care te-am rugat sa faci dulceata. Si nu ai facut".

icr. scurt.

http://www.icr.ro/protest_11

mrrrr

sunt multe motivele pentru care prefer cinema-ul in locul teatrului. toate sunt de ordin tehnic-nevrotic-social (tare asta, nu?;)), asa ca la piese ajung (rar, ce-i drept) din motive ce nu prea au legatura cu teatrul : fie sunt invitat, fie vreau sa las impresia de baiat cultivat, fie vreau sa vad o actrita in carne si oase, fie din snobism. as putea lejer sa ma lipsesc de el. iar cronicile le citesc ca pe bloguri, ca mare diferenta nu gasesc. majoritatea au acelasi stil confesiv, ca spre deosebre de cinema unde scaunele sunt jerpelite, e intuneric in sala si omuletii de pe ecran nu transpira langa tine, la teatru ai socializare din greu. conventii si prejudecati, luati-le cum vreti.
habar nu am cata dreptate are liviu ornea in textul sau din observatrul cultural. nici nu stiam de el (mea culpa) pana luna trecuta cand i-am citit niste observatii de bun simt despre cinema in ID. e de bine, e de rau?

umbre

inchipuiti-va o camera imensa, goala.
nimic pe pereti, nimic pe parchet.
lumina difuza.
nu se intampla nimic, doar 2 umbre danseaza pentru cateva clipe si dispar...

pink & mailer

jurnalul lui warhol e categoric o biblie a coolness-ului. daca e sa subliniezi fraze tari, e nevoie sa mazgalesti cam toata cartea. iar insideurile cu toata lumea de atunci sunt fabuloase.
la un moment dat, la o petrecere apare celebrul normal mailer. dupa scurt timp, unul din apropiatii gay ai lui warhol vine la acesta cu un ochi invinetit. warhol il intreaba ce s-a intamplat si asta ii spune ca mailer l-a pocnit doar pt. ca avea o jacheta roz. reactia lui warhol : " norman mailer was one of the few intelectualls that i really enjoed" ;)

ps: stiu ca multa lume ma roaga sa scriu despre edie sedgwick. promit sa o fac, dar tb sa mai ma documentez, pt. ca va fi una din cele mai tari kestii scrise de mine, ever. ;)

simtul masurii

o kestie care ma intriga in ultima vreme e lipsa masurii la unii care se vor a fi vedete sau chiar sunt. multi din zona culturala se comporta ca si cum n-ar fi citit niciodata o carte, n-ar fi vazut niciodata vreun film si nici umblati prin afara nu par fi fost. pur si simplu nu se prinde de ei cultura, sunt imuni la sensibilitati livresti si se comporta cu o emfaza ridicola. si-atunci ma intreb la ce bun?

diferente:

sambata la targ, liiceanu mi s-a parut f. sensibil, emotionat si cald. cerand un autograf pt. un prieten, mi-a multumit la randul sau politicos si uman. 2 ore mai tarziu, dandu-ma pe net, am vazut reluarea unei inregistrari cu plesu la emisiunea garantat 100%. ce ma fascineaza e inteligenta sa fascinanta, neincremenita in proiect. e un om viu, zambitor si mereu cu o groaza de dileme pe care incearca sa le puna cel putin in contextul potrivit, chiar daca uneori nu le gaseste solutia. l-am auzit de nenumarate ori spunand "nu stiu..sper..poate.."

astazi, dau la tv de emisiunea mihaelei radulescu. invitati, malaele cu 2 actori din filmul sau, nunta muta. mi s-au parut de un prost gust desavarsit. laudandu-si filmul excesiv, fara nici un simt al ridicolului, au ajuns sa se lanseze in niste verdicte de o tzoparlanism de bodega de cartier: "cei carora nu le place filmul asta sunt niste idoti!!!" "cine spune ca filmul asta e unul prost, e un om prost"...inteleg orgoliul artistilor, dar serios, nu esti von trier sa-ti permiti astfel de afirmatii..si nici pe ala nu l-am auzit vreodata spunand ca cei ce nu-i apreciaza filmul sunt de kkt, ci mai degraba ca face cele mai misto filme, ceea ce nu-i chiar departe de adevar. iar mihaela radulescu are un tic de tzoapa mai nou, din doua in doua fraze spune "fratilor".

dar cine-s eu sa judec, sunt unul din prostii lui malaele. pe voi, fanii necinditionati ai lui, va astep sa ma bucurati cu intelepciunea voastra...

valuri

ce-mi place mie la argentinieni e ca nu se incurca prea mult in fineturi si simt o teribila dorinta de a sari. fie meci de fotbal, fie concert, ei fac valuri. si nu aveau cum sa nu sara si la cel mai energic om de pe planeta.

sunt tare curios cum ar arata cehov pus pe scena la ei...la o scena de dans plina de melancolie, s-ar ridica vreo 50-100 de spectatori si ar incepe sa danseze tango, sa dea un feedback corespunzator.

aia cu "ce-am mai simtit"

au ajuns sa ma scoata din sarite cronicile de film/teatru/carte unde cel ce scrie povesteste conjunctura vederii/citirii operei respective. si apoi o baga pe aia cu 'ce-am mai simtit' in diferite momente ale receptarii. despre film/piesa sau carte nu afli mare lucru, nici macar daca e buna sau nu, dar cu siguranta afli cu cine s-a vazut/cu cine a zambit/ cu cine s-a intalnit/ de cine si-a amintit. chiar daca habar nu ai de persoanele respective, afli dintr-o data cam ce culoare ii place, cam ce mananca, cam ce esarfa a avut prietena - prietenului si tot asa...si aaah, am simtit, nu stiu cum, ceva ce nu poate fi definit, spus in cuvinte...in schimb bat campii despre cum o piesa din film mi-a amintit mie de vecinul meu dintr-a sasea, cel cu care am jucat candva fotbal si care avea taica-su fotograf...

e bine

n-am nimic de zis. e bine.

Sunday At Devil Dirt

un album de prin mai al celor doi, Mark Lanegan & Isobel Campbell. sub Ballad Of The Broken Seas, care era exceptional. asta e doar ok.

cul-de-sac

dsr din imagine pune la un moment dat niste ziare printre degetele unui borfas ce seamana cu bukowski la frumusete si apoi da foc. acesta se trezeste, stinge focul si o intreaba calm, scotandu-si cureaua tacticos: "foarte amuzant. ce-i asta?" "un joc, bicicleta.iti place?" ...urmeaza o confruntare fizica la sfarsitul careia monstruletul ii spune frumoasei "ei bine, acum ai invatat un joc nou numit "bataia". iti place?"

o comedie neagra & absurda, mult mai amuzanta ca celebrul bal al vamipirilor, de acelasi polanski.

la peau douce

cu ocazia lansarii in romania a romanului 'sarutari de cinema', de eric fottorino (director le monde) s-a prezentat si filmul lui truffaut 'la peau deuce' la institutul francez. nu pot sa zic decat ca m-am indragostit si eu, ca eroul din carte, de o actrita, Françoise Dorléac.

cheever

John Cheever, Bullet Park (traducere din limba engleză şi note de Ciprian Şiulea, Editura Polirom, 2008). Unul dintre acei extraordinari scriitori americani care, impasibil, fără să ridice vocea, fără arii de mare coloratură postmodernistă, cu sobrietatea perversă a ironiei necruţătoare, ştie să privească în adîncul banalului, al plictisului, al nimicului vital, pentru a ajunge la explozia finală a exasperării. Impecabil şi stăruitor ca Bolero-ul lui Ravel. (Radu Cosaşu) - Dilema Veche

o singura corectie: romanul e aparut la polirom in 2007. in rest, subscriu si multumesc totodata :)

new entry

un blog minunat: If Charlie Parker Was a Gunslinger,There'd Be a Whole Lot of Dead Copycats

nunta muta

e un film ciudat pe care nu stii de unde sa-l apuci. se cunoaste ca e facut de un regizor venit din teatru, motiv pt. care unele mizanscene nu prea au treaba cu cinema-ul. nu are rabdare, disciplina, stil. un ghiveci inegal. la un loc situatii grosiere, metafore jenante (o sanziana suicidara prin padure, un nebunel ce zboara cu aripi de inger deasupra bisericii, o caravana de circ filmata cu incetinitorul pt. a ne arata magia pe care altminteri nu o puteam vedea, piticii ce raman copii, tancul rusesc ce sparge casa), secvente emotionante(cele de la nunta propriuzisa, cu mireasa stanjenita de ridicolul dansului fara muzica, nebunia socrului care bate in masa si urla "nunta, baaa", secventa cu batrana intervievata careia ii este filmat profilul foarte atent, etc).
sintetizand, ar fi "am facut si noi "amarcord" in felul nostru. am facut si noi "amarcord" cum am putut"....

a lovely picture

sursa aici

local cu specific

asadar, ne concentram putin si dam drumul la dans...muzica si armonie

Ma tristesse n'est pas un reproche vous savez

filmele cu 1000 de morti, sange pe pereti, organe taiate sau cele cu 'sexual explicit content' par in comparatie cu 'la mamam et le putain' lopatzelele unui copil in pantaloni scurti, dintr-un parc.

o sa fie in curand la cinema, in cadrul festivalului de film francez. e alegerea lui cristi puiu. are vreo 3 ore jumate, dar simti la sfarsit ca ai vazut toata istoria nefericirii in dragoste prin fata ochilor.

nu va asteptati doar la monologul de mai jos, nu e chiar totul in nota tragica, are si cateva scene kinky rau ;)

feng shui-ul s-a stricat

ma bate gandul ca la inceputul anului viitor sa binevoiesc a-i primi pe preotii aia care vin sa dea cu aghiazma (asa se keama?) prin casa. nu o sa le mai inkid usa in nas pe motiv de agnosticism, ca agnosticismul asta al meu nu face deloc casa buna. la propriu. din cand in cand, niste spirite ma viziteaza in garsoniera si ma tin treaz nopti intregi de-a randul. poate daca vad cum scriu aici la ora 4 dimineata (puteti sa verificati data publicarii pt. cei mai sceptici dintre voi) li se fac mila si ma lasa sa dorm. putin, stiu ca eu nu am nevoie de somn de frumusete, dar serios, n-as vrea sa par desprins din corpse bride.
ah, si daca tot vin atat de des, am sa le trec la intretinere de-acuma. sa fie acolo pe lista eu + insomnii (2,3,4, cate-or fi).

un nas mai tare ca beckett

cu vreo 2 ani in urma, m-am dus prima data la 'ultima banda a lui krapp'. in fata mea statea o tipa singura, cu un nas superb. in general, nu te indragostesti de nasul cuiva. te indragostesti de buze, ochi, maini, sprancene, sani, picioare, glezne, solduri, cur, coapse, degete, talie, etc..dar nu de nas. faptul ca are parul blond, tuns exact cat sa-i acopere jumatate de ceafa, ochii caprui, degetele lungi si talia subtire e joc secund, credeti-ma. nasul ala face cel mai misto profil vazut de mine vreodata. inutil sa mai zic ca vizionarea piesei a fost complet ratata (noroc ca am mai fost de 2 ori ulterior, sa apuc sa vad si eu piesa totusi). am privit ca ultimul psihopat acel - da, ati ghicit, nas.
continuarea : nu m-a privit decat o clipa, nu a schitat nici un zambet (unii vor zice "nu se poate, nu cred", unii vor zice desigur "normal") si si-a facut disparut profilul.
aseara, s-a intamplat sa ne fie ambilor sete. mie de alcool, ei de cultura. in drum spre o crasma primitoare, am vazut nasul. se plimba drept si grabit spre premiera de la bulandra a regelui lear. aici se opreste marturisirea mea. ridicolul si patetismul, pe alta data.

vizita la muzeu...

mnac. nu o sa ma arunc la judecati de valoare - nu ma pricep.
in schimb pot spune ce mi-a placut mult. tolici - cu celebrul park si cu o serie de tablouri-acts.
in seria acts e un tablou (iarna) ce m-a fascinat. in ciuda tristetii pe care o exprima (femeie singura pe o strada ingusta, intr-o zi de iarna), in sine, nu pare trist - pt. ca-ti permite sa fii martorul ecoului propriilor necazuri si dezamgiri si asta te face sa te simti pentru o clipa mai putin nasol. exact ca la edward hopper, unde empatizezi puternic cu subiectii.

alta kestie f. misto mi s-a parut expozitia de fotografii "bucuresti - a cannibal city" (din nefericire, astazi a fost ultima zi in care puteati sa o vedeti). ce mi s-a parut FREAKY e amplasarea ei, la etajul 4, exact unde e terasa. ceea ce vezi in fotografii (un bucuresti distrus, hidos), poti vedea cu ochiul liber la 10 metri mai incolo.
in expozitie nu era picior de om. in schimb pe terasa erau tinerii artsy ai bucurestiului carora li se pare al naibii de cool sa vezi mizeria la o scara mai mare, de undeva de sus, dintr-o cladire ODIOASA.

doar o ora...

bitzu e singurul om pe care-l stiu compus doar din inima, vene si artere. orice intalnire cu el sau cu inima lui (e totuna) te copleseste. dimineata la 7 a facut rost de numarul meu de telefon si a fost rugat in mod expres sa nu ma sune mai devreme de 12, pt. ca cristi e obosit, deprimat si doarme nitel mai mult sambata.
cum bataile inimii nu le poti controla, in mai putin de ora m-a sunat sa-mi ureze diverse kestii si sa-mi spuna ca ma iubeste. venele lui au devenit un covor mare, rosu, de sute de kilometrii.

secvente

nu

voi ajunge niciodata sa...

tot despre gvs

in articolul f. misto din rekino :)

m-a amuzat kestia asta:
" În topul său pentru 2002, publicat în Artforum, însuşi John Waters scria: „Atît de lent, atît de formal, atît de coios, atît de al naibii de bun. Nu vă culcaţi cu nimeni care nu iubeşte filmul ăsta.” [şi cum mi-aş putea permite să-l contrazic?!]…"

subscriu...bine, as mai avea o lista, dar gerry e un criteriu bun si hamletian :"to fuck or not to fuck?"

troubled land...

nu-mi place obama. e prea mult jesus in discursurile lui si nici kestiile astea cu "hai, sa facem, putem" nu mai ma impresioneaza. nu-mi placea nici mccain ala.
nu-mi prea plac democratii. dar recunosc ca-s buni pe politica interna.
nu-mi prea plac nici republicanii. dar recunosc ca-s jalnici in politica interna si ok in schimb in cea externa.

in schimb recunosc ca america is a fucking beautiful country si acuma a vrut sa-si linga ranile alegandu-l pe obama. america devine un camin ermetic, caldutz....cred ca isi doreau mai mult ca oricand...

dimineti in cluj

da.

mai era ceva..m-am intors..

la o parte, bleah...

cand eram prin facultate am citit pizdetz. mi-a placut mult, recunosc. era autorul ala care avea o poezie misto prin revista timpul, din care nu-mi amintesc decat 2 versuri cretine: "la o parte bleah, geanta este grea" si "fute-o ma, ca nu te iubeste".
apoi l-am cunoscut la o lansare, mi s-a parut f. politicos si manierat. am schimbat 2vorbe si mai tarziu mi-a oferit o bere in cannabis, la un concert luna amara.
letopizdetzul l-am citit pe culoarul unui tren de noapte. rapidul bucuresti-iasi. fumam, era un frig de ma cacam pe mine, gagica-mea dormea in compartiment, iar eu chiar eram intr-un film misto. ca subtitlul cartii - cactusi albi pentru iubita mea...
apoi a urmat bong si tot asa...

ce vroiam eu sa zic de fapt era numele autorului, alexandru vakulovski


despre tolici nu stiu sa zic multe lucruri, decat ca are o expozitie faina tare la MNAC. pana la sf. lui noiembrie ;)

pauza

acesta este ultimul post pe acest blog. pentru o perioada. mersi.

fragmente

exista in 'exercitii de admiratie' un capitol dedicat lui fitzgerald in care cioran e fascinat de crack-up. enjoy :)

i'm still here...

in your face..

fade in:
3 statii de metrou ai mers. 3 statii in care lumea citea cancan, libertatea sau ring. 3 statii in care puteai sa-ti acoperi fata plangand. 3 statii in care ti-ai muscat buzele si ai stat cu mainile in buzunarele paltonului. 3 statii m-am uitat la picioarele tale. 3 statii ti le-ai tinut cu varfurile talpilor unite, intr-un mod ciudat, cum si le tin copiii handicapati. 3 statii..

fade out:
nu exista.

pasi

657 de pasi pana la chioscul de ziare +
30 de pasi pana la gura de metrou
200 de pasi pana la statia de autobuz
20 de pasi pana la birou

800 de pasi la serviciu pret de 8 ore

20 de pasi pana la statia de autobuz
200 de pasi pana la statia de metrou
343 de pasi pana la alimentara
476 de pasi pana acasa.

fiecare e selma.

closerie

daca hemingway ar fi prins vremurile noastre cu siguranta si-a fi zburat creierii mai devreme. n-ar fi avut cu cine merge la vanatoare, nici cu cine merge la vreo corida.
daca scott fitzgerald ar fi prins vremurile noastre cu siguranta ar fi murit de ciroza mult prea devreme. zelda s-ar fi dat pe net si el si-ar fi inecat amarul in bautura de singuratate.
daca picasso ar fi prins vremurile noastre n-ar mai fi avut cu cine iesi seara in cautarea unei muze. s-ar fi plimbat singur pe strazi si nici macar gertrude stein nu l-ar fi putut consola.
daca cioran ar fi prins vremurile noastre ar fi cautat disperat un foc nu pentru a se reapuca de fumat, ci pentru a da foc la intreaga civilizatie.
daca beckett ar fi prins vremurile noastre ar fi incercat pentru a mia oara sentimentul de deznadejde cand ar fi vazut closerie des lilas fara nici un client.
daca ar fi prins vremurile noastre, Contesa de Castiglione n-ar mai fi iesit nici macar noaptea in voalurile ei negre iar apartamentul ei din Place Vendôme ar fi mirosit a moarte.

you've got a new mail, you've got e new comment, you've got a new message, you've got a new call and you've got e new life on blogspot.

black as malevitch's square

pornind de la postul ramonei marturisesc ca nu stapanesc 'stiinta iubirilor imaginare' si nici pe cea a iubirilor reale. cu cele imaginare nu m-am inteles niciodata din priviri, indiferent ca ele se numeau binoche, marilyn monroe, edie sedgwick, leonor watling, lou salome sau sally bowles. cu cele reale uneori da. din cauza asta le-am preferat si le voi prefera mereu pe cele care imi lasa cute si pe asternuturi, nu doar pe creieri.

separeu

la majoritatea filmelor lui gvs (gerry, paranoid park, elephant, last days) e imposibil de imaginat ca tehnic sunt poze puse una langa alta, cu o anumita frecventa. e ca si cum ai incerca sa tai fumul de tigara cu o foaie de hartie.

cand o sa fiu mare si bogat (yeah, right) o sa-mi fac un bar cu multe multe camere- separeuri. in fiecare va rula cate un film. intr-una din ele, zi si noapte va rula last days.

definitely, maybe..

'desigur,poate' e un film cu tot felul de personaje care mai de care 'romantic-bitchy'...seinsibili, tinanadu-se de mana prin central park (deh) povestindu-si totodata escapadele amoroase ;). nu va asteptati la o frivolitate extremely hype, e doar una romantica si cu multe inele de logodna in cadrul .
ce s-o mai lungesc, m-a prins si daca regizorul avea proasta inspiratie sa faca pe filozoful ceie de-a 7-a arte si sa ne arate la final futilitatea existentei umane angoasate peste masura, ii dadeam eject. e cu happy-end si ma bucur ca dintre toate tipele ce apar in film a iesit castigatoare una ce danseaza la un moment dat prin ploaie fumand, intr-o rochie scurta. apare repede pe firul actiunii, dar gagiul nu stiu de ce o lalaie pret de 2 ore pana isi da seama...whatever, enjoyable:)

407

au fost cei care au vazut "tuya's marriage" anul acesta la cinema. filmul castigator al Ursului de Aur in 2006 la Berlin a avut cei mai putin spectatori dintre toate filmele ce au rulat la noi (straine sau romanesti). macar din snobism sa fi fost mai multi :(

a simple twist

perjovschi despre cinema, intr-un numar vechi din Secolul 21 (10-12,2001), Filmul.

"Stau intr-o parte si ma uit.
Sunt fascinat de orice imagine miscata. Desene animate, filme de serie B, Bergman, documentare BBC.
Nu m-am intrebat niciodata de ce. Pur si simplu "intru" in poveste si pentru cinci minute sau cinci ore "raman" acolo. Formatia ma face sa judec concomitent calitatea unui cadru, ritmul sau conceptul mai radical al unor productii, dar story-telling-ul ramane determinant. Desi ma pasioneaza teoria despre film si mai nou despre video, imi place enorm ca nu trebuie sa fac decat sa ma uit.
As face incontinuu.
La fel cum o faceam cand eram mic si credeam ca, daca stau intr-o anumita pozitie, ajut cowboy-ul cu palarie alba sa-l lichideze pe ala cu palarie neagra.
De obicei, ajuta."

recomandare

excelent dosarul realizat de als in dilema veche, nr.244, intitulat "cine decide valoare?". un semnal de alarma ce-l trag niste oameni cu mult bun simt si bun gust.

exclamation mark walkin' on the street

nimic nu se compara cu mersul mandru pe strada al personajelor din pope of greenwich village. asa cum caii de curse au "champion's genes", asa si Paul&Charlie au visele la vedere, ca niste insigne.

un tricou larg

poza de mai sus o aveam candva printata si lipita de sifonier. inainte de a se face comoda, adica de a-si lua un tricou mult prea larg pentru ea, m. se uita incruntata la mickey. scrasnea, strangea pumnul asteptand o reactie din partea lui. nimic. dupa o repriza de 2 minute, m. se lasa pagubasa si incepea sa zambeasca. se schimba rapid si invariabil punea piesa asta.

hit him, anna!!!

mai jos aveti dovada clara ca si ea a dat! si parafrazand un cantec care ne invata ca si baietii plang cateodata, se pare ca si barbatii adevarati sunt loviti cateodata si se feresc de furia consoartelor!

putin circ

in vremuri demult apuse, in perioada asta a anului, intr-un oras care pe vremuri era numit 'micul oxford' ieseam din casa doar ca sa ma duc intr-un club numit presei, sa beau o 'drobeta', la 7 mii. la scoala nu ajungeam, din pricina zecilor de mii de pelerini care-mi taiau calea. ei erau cei care-mi faceau drumul al naibii de anevoios. daca nu am ajuns un einstein, sa stiti ca asta e motivul, habotnicia lor.
vreau sa propun ca in locul mitropolitului care kipurile nu ajunge la sarbatoare pe motiv ca are alte trebusoare, tot pe filiera asta religioasa, sa vina waits sa tina slujba de sf. parascheva. cuvioasa parascheva.

disperare britanica

ce e fascinant in jurnalul lui barbellion e precizia cu care-si descrie iadul. o minutiozitate stiintifica insuportabila. si efectul e devastator, e o demonstratie riguroasa a nonsensului vietii. e aproape de nivelul lui beckett si mult deasupra majoritatii firilor mistice. nu dumnezeu, nu lumanarele, nu destin, nimic. ceai & neant.

"Cine-i baiatul asta extraordinar?" - fragment

"Daca se admite ideea lui Stendhal conform careia geniul unei femei se intrevede in felul cum trece strada - si eu cred ca asa e, oricat incercam noi sa ocolim cu privirea acest adevar - atunci presupun ca se poate accepta si parerea asta cam desuchiata ca geniul unui actor apare cam tot asa, din felul
cum da coltul, la dreapta, cautand insetat si nervos, o inghetata,
cum paseste, grabit, cu mainile in buzunar, adus putin din spate, cu o secreta importanta, cu o stranie preocupare, taind parca intr-o sticla invizibila, cu un diamant numai de el stiut, conturul unui destin"

Radu Cosasu in Dilema Veche, nr 243.

tiff

cu ocazia sutelor de evenimente culturale din bucuresti (festivaluri de film, teatru, expozitii, concerte, bla bla..) mi s-a facut dor de tiff.

camere

imi place sa cred ca fiecare camera are impregnata in pereti sau in podea umbra fiecarei persoane care a fost in ea.
u2 & depeche mode

witch-cock

imi place de mor cum toate personajele filmelor de groaza de prin anii 20, 30 au mai mereu gura cascata. zambesc, se inspaimanta, plang...imaginea se opreste parca si astepti sa respire..si tu si ei...

witcccccccchhheeeees:

ah, ingrid ingrid...

dupa ce ai fost sotia lui fassbinder, sa repari computerul si sa cureti cartofii e o ironie mare cat casa poporului.



in concert la viennala :)

Paris

never
even in calmer times
have I ever
dreamed of
bicycling through that
city
wearing a
beret

and
Camus
always
pissed
me
off.

Charles Bukowski

melancholia

the history of melancholia includes all of us (bukowski)

a fost sau n-a fost?

Costel
(off)
5..4...3...2...1...Hai, mai, baiatule, ca-nghet de frig. Hai...N-avea dreptate mosu'...se aprind toate deodata, pe baza de celula fotoelectrica...Hai...5..4..3..2..2...1 Faci figuri, ai? Altul, in locul meu, te spargea. (Felinarul din fata blocului se aprinde.)



Bravo, baiatu'! Liniste, frumos...Eu atat imi mai aduc aminte de la revolutie...era liniste si frumos.

textul preluat de aici :)

echipa baietilor tristi.

conform unor teste pshologice jucatorii echipe fc politehnica iasi au un 'grad de emotivitate mult prea mare'. empatizez profund cu ei si inteleg ca e greu sa mai joci fotbal cand ai teiul lui eminescu in preajma, la 1 km de stadion. sper sa-si revina si chiar de n-o fac, vor ramane la propriu, nu artificial, campionii unei mari iubiri.

despre sarmul unui lord

domnul din clipul acesta s-a gandit sa-si scoata de la naftalina toata colectia lui de intalniri cu domni celebri. e uneori ridicol, dar who cares? He's motherfucker Sir Mick Jagger! omul cu zambetul cel mai larg din lume.

poze

inchide tot. fa liniste.
imbraca-te cu ceva frumos.
imprastie-ti pe jos toate pozele dragi.
respira adanc si da play.

n-am uitat...

..shoot here :)

melting

desi poate nu intelegi de fiecare data ce vorbeste, canta sau regizeaza dagur kari, simti mereu ca e bine, e cald si gheata aia din islanda se va topi usor usor...

screaming masterpiece, aim for a smile, noi the albino...

si sa nu uitam elefantii :)

zboruri

ce-o fi simtit baryshnikov cand a dansat pe muzica lui vysotsky?

marina vlady:

"Dupa inmormintare, intorcindu-ma din Moscova, gasesc ultima ta scrisoare. Nedatata, dar stiu c-a fost scrisa pina pe 11 iulie 1980.
“Marinocica, iubita mea, ma sufoc. Simt ca degraba voi gasi iesire, desi acum ma simt slab si disperat.
S-ar putea sa am nevoie de atmosfera in care sa ma simt necesar, util, nu bolnav. Cel mai tare vreau ca tu sa-mi lasi o speranta si sa nu iei aceasta drept o ruptura, esti unica pentru care as putea sa ma ridic din nou. Inca o data, te iubesc si nu vreau sa-ti fie rau.
La urma urmei, totul va reveni la locul lui, vom vorbi si vom trai in fericire.
Tu.
V.Visotky”.
Foloseam in scrisorile noastre, adesea, semnatura “Tu” dupa ce auzisem o poveste indiana foarte sensibila. Conform traditiei, in ziua nuntii mireasa s-a inchis in casa construita special pentru tineri. Odata cu venirea noptii, mirele bate la usa. “Cine?”, intreaba ea. “Sint eu”, raspunde el. Ea nu deschide. Asta s-a repetat citeva zile. In sfirsit, sotul bate iarasi la usa. Ea intreaba din nou: “Cine-i?” El zice: “Tu”. Ea ii deschide si usa si sufletul. "

ma bucur

ca porumboiu, puiu si sitaru au obtinut finantare CNC.

articolul iuliei blaga, aici.

daca..

...as avea o amelie, as invata sa cant erik satie la pian pentru ea.
si-apoi am dansa usor pe travelling light.

de toamna

sunt filme in care ti-ai dori sa fii frisca din ciocolata calda, sireturile pantofilor & scortisoara din ceaiurile personajelor. aici

o poza, un clip si un film

poza e cea din revista elle, cu houellebecq si cu ma-sa. de fapt sunt 2 poze, dar alaturarea lor face toti banii. ma-sa, Lucie Ceccaldi, pare o hippioata batrana ticnita si-l tot ameninta pe fiu-su ca-l bate cand il prinde. cu bastonul, which is kind of cool ;)


videoclipul e din categoria celor artsy si pe care-l trimiti pe mess domnisoarelor sau il pui pe blog, sa le dai pe spate si sa spuna despre tine cat de deosebit esti. nu m-am putut abtine. daca vreti albumul, contact me, e fabulos ;)

filmul e facut de gagiul ala cu papusile rusesti si euro pudding (spanish apartment), numai ca aici personajele sunt mai maricele si au altfel de dramolete. se trece de la moarte la frivolitate si invers, de la frivolitate la moarte, cu usurinta aia specifica frantujilor, de nu te poti supara pe ei. sofisticareala lor e digerabila, mai ales ca orice vorba mestesugita duce inevitabil la fucking. si oamenii chiar apreciaza o vorba bine spusa la momentul potrivit.
personajele din film isi dozeaza emotia f. bine, nu sunt reci ca nordicii de trebuie sa fii chaplin sa-i faci sa zambeasca, si nici amatori de circ ca balcanicii. scurt, oamenii se inteleg din priviri daca e de plans sau de ras, fara gesturi inutile.
una dintre secventele cele mai misto din film e cu un anxios, gen houellebecq (sa stiti ca-i scriu numele din memorie, nu cu copy-paste) care-i trimite sms unei 'zanutze' un poem despre voluptatea iubirii si alte maretii. aia citeste cat citeste (e si lung naibii) si ii da reply "Who the fuck are you?", iar ala raspunde scurt "baudelaire". ma opresc aici, ziceti mersi ca nu v-am scris 10 ecrane despre cat de futabila e binoche in acest film.

hai, la dans:)

blue eyes

RIP Paul Newman.

in buzunar

a. isi lua in fiecare vineri dilema (ulteror dilema veche) si se ducea la filarmonica. apoi, pret de o saptamana, tinea la vedere, in buzunarul hainei, acelasi numar. vinerea isi reinnoia continutul buzunarului, la fel cum facem zilnic cu un nou pachet de tigari. nu stiu daca era un gest studiat, dar mie imi placea teribil.

speed

[de citit doar cu piesa asta in casti]

genunchiul iti fuge, cartilagiul ligamentelor incrucisate se fute pentru a 5-a oara, iti musti buzele, aauch, fuck, n-ai vrea sa mai treci prin kktul celorlalte dati, fastum gel, arde, pielea ti se scorojeste, apa la genunchi ai vrea s-o scoti cu o seringa dar ti-e frica de ace, noaptea te trezesti de durere, camera se umple cu fumul de la tigara, scrasnetul dintilor e in heavy rotation, sticla de suc de langa pat nu-ti ajuta la nimic, bati cu pumnul in perna, maine va fi mai bine, poate, ai sa auzi din nou du-te dracului la un medic, tu o sa te incapatanezi si o sa zici ca trece, o sa faca din nou aceeasi gluma de kkt cu catelusul schiop, ai vrea un baston dar cel mult o sa ti se cumpere o fasa elastica, ai vrea un sarut si cineva sa te panseze, dar o sa te alegi doar cu zambetul unei doamne batrane la metrou si tu o sa crezi ca esti frumos cand te fapt e compasiunea ce vine odata cu varsta si te intristezi brusc, banii se duc pe pula, adica pe taxiuri, bine ca e cald afara si soare si hai, stinge-ti tigara de genunchi, sa vezi cum e. brusc.

doar o poza

n-am chef sa scriu, au scris destui despre ea..

mark lanegan

mark lanegan e genul ala de tip care nu poate fi refuzat. nu e peste masura de sarmant, dimpotriva, pare a fi nepotelul lui rasputin. genul care odata intrat in casa, nu prea iti vine sa-i spui ca esti obosit, ai avut o zi grea si ai prefera sa dormi. nu ca n-ar intelege unde bati, dar n-ai vrea sa-l intrerupi din bautul lui de whisky. genul de tip care e intrebat de 4 ori daca sigur vrea sa comande supa, ceai sau salata de fructe.
genul de tip care atunci cand iti spune ca "i-a fost dor de tine" mai degraba te ia cu fiori pe sira spinarii. genul care iti spune ca te lasa si tu incerci sa mimezi ca iti pare rau, asta ca sa nu ti-o iei. genul de tip cu care nu prea iti vine sa faci o glumita, sa-l bati pe umar, ca reactiile ii pot fi neasteptate. genul care nu vorbeste deloc si tu te simti mic mic si ai cam vrea sa canti la alta masa. genul cu care e riscant a naibii sa iesi prin oras, ca nu stii sigur daca bocancii ii folosesc doar la plimbat. genul caruia nu ii zici nicicum sa sufle fumul de tigara in alta parte, ca tie iti vine sa tusesti.

dar, atunci cand canta, ai vrea sa fii ca el.

later edit: da, stiu ca e un sensibil si ca "revolver" e una dintre cele mai emotionanate piese ever si ca numai el putea sa scrie: "and after all, don't feel like nothing /like walking away/like a mouth full of rain /I'm holding on /'cause you're my revolver/and I dreamed of ending /and flying away"

lorca si alti demoni

[as vrea sa scriu despre lorca, bunuel si dali, dar pur si simplu nu pot. nu e fandoseala, dar ma gandesc ca e mai placut sa bei, sa razi, sa dansezi si sa povestesti despre ei, decat sa tastezi steril in fata unui ecran].

vreau doar sa vedeti asta.

cohen & o doamna

fara maica-mea, nu l-as fi inteles niciodata pe cohen. fara cohen, n-as fi inteles-o niciodata pe maica-mea.

love and etc.

1. iubirea tranxen - sedativa. efect instantaneu. razi in somn, muschii iti tremura puternic, pleoapele se inkid din 2 in 2 secunde, frica iti dispare subit, esti sclavul unei senzatii de caldura. e brusc bine.
2. iubirea xanax - sedativa. efect in 2 ore. totul e sub control. indiferent ce se intampla, esti stapan pe situatie. limpede, calm, nimic nu te atinge. simti linistea cum iti intra sub piele si zambetul e usor intarziat, dar e sincer. coolness.
3. iubirea zoloft - fericirea in doze mici. zi de zi, luna de luna, sertralina isi face propriile trasee prin corpul tau tremurand si te modeleaza. cicatricile ti se vindeca, sangele pulseaza prin vene curat si mintea ti se face brici. e singura iubire care-ti imbraca inima in matase si nu ti-o intzeapa cu ace lungi si subtiri.

"vrei sa fii zoloftul meu?" mi se parea intr-o vreme una dintre cele mai tari declaratii de dragoste. acuma, mi se pare la fel.

locuri de joaca

cand eram mic, iubeam locurile de munca ale parintilor mei. fara voia lor, ele deveneau locurile mele de joaca.
n-aveam nici o jena sa ma duc la maica-mea la spital si sa ma plimb de unul singur pe holurile alea sinistre, sa intru in cabinete si saloane unde suferinta, boala, mizeria, instrumentele medicale pline de sange puse la sterilizare si mirosul de cafea proasta erau omniprezente. nu mi se parea nimic macabru. cum maica-mea nu prea se omora sa-si vada odrasla in decorul ala, ma pasa oamenilor ce puteau avea rabdare cu un tampitzel ca mine. astfel, de cele mai multe ori ajungeam in cabinetul doctorului andrei (fiul celebrului petre andrei) unde desenam si ascultam povesti.

la taica-miu, recunosc, era mai vioaie atmosfera. cam prea vioaie. radio-televiziune, lumea imbracata in blugi si pantaloni evazati, camasi inflorate, muzici zgomotoase, gagicii si gagicile mai umblate prin lume, nu ca mahnitii aia din spital. acolo aveau o curte cam cat sahara de mare, unde jucam fotbal cu ei. cum nu-mi pasau niciodata, am renunat sa mai ma anturez cu aceasta gasca. eram eu talentat si haios, dar nu prea exista chimie intre noi, motiv pentru care ma puneau in fata unor televizoare si acolo ma lasau.

ulterior, la palatul telefoanelor, spatiul de joaca s-a micsorat teribil. ma duceam in subsoluri unde bateam mingea la perete pe niste culoare cat mine de inguste. de acolo se trage tehnica mea desavarsita pe spatii mici. nici cei de acolo n-au vazut in mine un mic maradona si pareau chiar deranjati cand imi exersam voleul nimicitor. cum nu aveau televizoare si nici scoala vietii ca baietii si fetele de dinainte, m-au linistit invatandu-ma ce stiau si ei mai bine. calcule. atunci a luat sfarsit si viata mea.

despre tigari

'If alcohol is queen, then tobacco is her consort. It's a fond companion for all occasions, a loyal friend through fair weather and foul. People smoke to celebrate a happy moment, or to hide a bitter regret. Whether you're alone or with friends, it's a joy for all the senses. What lovelier sight is there than that double row of white cigarettes, lined up like soldiers on parade and wrapped in silver paper? I love to touch the pack in my pocket, open it, savor the feel of the cigarette between my fingers, the paper on my lips, the taste of tobacco on my tongue. I love to watch the flame spurt up, love to watch it come closer and closer, filling me with its warmth.'

luis bunuel - ultimul suspin.

dance me to the end of love

amanunte aici & aici

londra & binoche. anyone?

un afish

in clasa a VII-a mi-am pus afish in camera cu Division Bell.






prin camera mea s-au perindat de-a lungul anilor multe alte afise care au disparut intr-un timp scurt: U2, Doors, Johnny Depp, etc.
pe cel cu Division Bell nu l-am scos niciodata.

unul din motive: aceasta piesa compusa de richard wright. RIP.

cel mai frumos post cu comentarii

[partea aceasta pe care o cititi acuma o voi edita in curand. si titlul va fi modificat. trebuie doar sa-mi lasati comentarii. de orice fel si oricate. comentati. iar eu, la final, voi face postul dupa comentariile voastre. invers decat in mod normal. pe scurt: ce articol vreti sa comentati? eu il voi scrie :)thanks]

dying animal & elegy

philip roth e genul de autor pe care nu ai cum sa-l iubesti. un umor rece, calculat, rafinat si autoironic. il admiri, dar nu iti pui poster cu el in camera. nu-l treci pe o lista a autorilor de suflet. complexul lui portney e o carte de un umor nebun, de care te cam plictisesti dupa prima jumatate.
maiestria lui roth se vede cel mai bine in dying animal. acolo nu o mai arde cu glumitele ieftine despre futaiuri, acolo e pe bune totul: dragoste, renuntare, frica, devotament, senzualitate, moarte. acolo renunta in a fi doar nevrotic. acolo e demonstratia pura ca nevrotismul e strans legat de erotism. si in fata mortii, el devine tandrete.

elegy e o ecranizarea sterila. desi imaginile se misca, danseaza, penelope e frumoasa (ca de obicei), nimic nu duce la gratia funebra a cartii. dar daca, din cand in cand, dati "pause" in playerul vostru si va lasati imaginatia sa zburde, e ok.

duminica lui aleksei

aleksei nu-si aduce deloc aminte prima parte a zilei de duminica.
asta, la drept vorbind, e tot.

cea de-a doua jumatate a zilei a inceput cu un "ha ha" auzit si aleksei s-a gandit sa-l transmita mai departe.
asta, la drept vorbind, e tot.

aleksei s-a gandit sa rasfoiasca o noua revista colorata, republik. aleksei s-a intristat la cat de urat scriu oamenii aia acolo, pacat de culori. a mazgalit-o toata cu o carioca neagra si a azvarlit-o.
asta, la drept vorbind, e tot.

aleksei a iesit sa cumpere una, doua, trei, patru lucruri. s-a intors cu una, doua, trei, patru, cinci lucuri. facand un calcul simplu, in plus iesea un miros de parfum.
asta, la drept vorbind, e tot.

aleksei s-a trezit intr-un parc singur singurel. ploua. a zis ca asta e moment magic si a vrut sa-l savureze cum se cuvine, asezandu-se pe o banca. momentul urmator nu a mai fost magic.
asta, la drept vorbind, e tot.

lui aleksei i s-a facut pofta de ciocolata calda. singurul companion a fost margaret thatcher, intr-un bar. ea ii povestea prin intermediul unui ecran imens de un razboi tot imens. aleksei s-a bucurat de imensitatea lucrurilor si si-a comandat o ciocolata imensa.
asta, la drept vorbind, e tot.

aleksei s-a gandit sa se duca intr-un loc cu lumina obscura. l-a gasit in cele din urma si s-a uitat la umbre. a vrut sa le ia acasa sau macar sa-si faca si el umbrele lui. s-a gandit ca ii trebuie o veioza.
asta, la drept vorbind, e tot.

aleksei a primit adineauri niste vesti bune.
asta, la drept vorbind, e tot.

aleksei, zambeste..ha ha...

ceva cu wittgenstein...

cum am spus intr-o seara ca eu as vrea sa fiu wittgenstein, o prietena draga mi-a trimis articolul asta, pt. documentare in pregatirea rolului.

dans

solduri unduindu-se, zambete, vin rosu varsat pe jos, norocul plimbandu-se pe stradutze inguste, tenisi stralucitori..

tenderness...

there's a circle in my road again

thanks l. :)

carusel

the days of juice

a million little pieces

Is there no one left to break you down?

4 in the morning

nu e nici NY, nu e nici the end of december, nu e nici cohen...sunt doar eu, fara somn, intr-o garsoniera de prin muncii. acuma nu e chiar panica rau, se mai intampla & mereu mai sunt si altii ce vad rasaritul fortati de soarta, nu de placere. l-am vazut mai des decat autobuzul 135 cu care ma plimb zilnic de cativa ani incoace. ma lasa rece.
bun. dorind ieri nespus de mult sa-l vad doar in vis, m-am gandit sa-mi fac somnul usor cu niste ceaiuri. cum sunt excesiv la arome, am bagat pe la orele 23 vreo 5 pliculete dintr-o cutie pe care scrie FRUCTOVIT - NOAPTE BUNA. in 3 minute eram zen, in 7 fericit si in 10 adormit. m-am trezit brusc dupa vreo jumatate de ora, proaspat, nou noutz, cu un kef nebun sa citesc ingredientele minune. si de vreo 4 ore le tot citesc.
multumesc fructovit, strasnica noapte...numai buna de citit compozitii, de scris pe bloguri si de urmarit rasaritul. daca nu-l prindeti, vi-l povestesc eu, cand va treziti.somn usor.

plictis. fragmente

ambra blu: bai e totusi cohen
ambra blu: ar fi trebuit sa ne miscam mai cu talent
ambra blu: azi m-ai intristat cind mi-ai zis
egon: eu kiar sunt trist rau
ambra blu: poate daca vrei la steaua bilete
ambra blu: te mai pot ajuta :D

ambra blu: http://www.tolo.ro/2008/09/11/porumboiu-vorbeste/
egon: si tolo asta scrie uneori doar ca sa se afle in treaba
ambra blu: MULT
ambra blu: si PROST
egon: frate, asta nu e articol
egon: el nu spune nimic acolo
egon: adica pula mea..ce kkt e asta? 'vorbesti mult, nu mai esti ascultat'...i-a tb un ecran pentru asta
ambra blu: exact
egon: poate ar tb sa comentam
egon: nici baietii care scriu mult nu prea mai sunt bagati in seama
ambra blu: ia chiar

egon: cand o sa faci filme cu fete de astea artsy sa ma kemi consilier..
ambra blu: nu fac
ambra blu: fac doar cu muncitori agrari
ambra blu: cu miinile crapate

ambra blu: mii de flegme pe steaguri, pe steme, embleme
egon: asta de unde e?
ambra blu: nu mai stiu repari dai mei
ambra blu: obisnuiti cu viata grea
ambra blu: de sub poduri
ambra blu: frate tu ai drame existentiale
ambra blu: eu ma pis pe mine ca nam suc
egon: frate, dar nu stai in preerie sa ai magazinul la 100 de km si sa tb sa mergi cu camioneta printre coioti
ambra blu: dar e de coborit etaje
egon: da ai lift
ambra blu: nu merge, mortii lui, imi place sa rabd
egon: si pana se repara, bei de la chiuveta si pui zahar, ce faci??
ambra blu: nu beau nu fumez nu fut

ambra blu: azi la studio a venit o fetica de agentie
ambra blu: 21 ani
egon: asa
ambra blu: ochi albastri, genu kaili minog mai naspa
ambra blu: chioara saraca adica ochii albastri dar nu vedea cu ei
ambra blu: si toata lumea
ambra blu: dar acu imi dau seama ce pula mea povestesc despre ea?
egon: pai zi-mi care e faza
egon: adica ce s-a intamplat?
ambra blu: tocmai
ambra blu: nu e nici o faza
ambra blu: doar a venit o zinuta
ambra blu: pe la studio

egon: eu am vrut sa agat o femeie de 40 de ani astazi
egon: da imi venea sa rad, ca prima vrajeala din cap era "ai copii? hai sa-i plimbam prin parc"

egon: da frate, eu ma duc si fara bilet, soto gasesc pe-acolo ceva
egon: dar mai sunam si noi
ambra blu: da
ambra blu: miar placea bilet deja
egon: da, si mie..
egon: ca numai infratirea de un minut cu un gitanes ma sperie
ambra blu: brrr
egon: asta e paradoxul romaniei fratia daca te gandesti
egon: un tigan borat :"manca-ti-ash, un beelet la cohen ceva?"
egon: cohen pronuntat cum se scrie
ambra blu: coAn
ambra blu: aaa
egon: exact
ambra blu: )))
egon: COAN
ambra blu: leonard koan
ambra blu: ca tot a fost el zen

P.S: pt. o versiune extinsa si nitel murdara, pm me :D . daca vreti sa stiti cine e ambra,dati un click aici

chistoc

exista o nevroza in randul oamenilor care vad mult filme. critici, simpli spectatori, unii priceputi, altii nu prea, altii deloc, toti in cautarea aurului. toti in cautarea unui tarkovski, fellini, bergman...capodopera care sa ii bulversee si sa le schimbe reperele. din nefericire, mai toti si mai mereu sunt nemultumiti.

sunt 2 regizori pe care-i ador. unul dintre ei si-a tras un glonte in cap, altul e bine mersi. nici unul dintre ei n-a facut si n-o sa faca niciodata valva. filmele lor au personaje asemanatoare mucurilor de tigara. strivite.

blandetea noptii...

mereu am fost curios sa o cunosc pe aceasta doamna . acest personaj obsesiv & obsedant al scrierilor lui radu cosasu ma duce cu gandul la fitzgerald.

multumesc

prm trimite comisie de anketa la icr. icr e sub patronajul presedentiei. pdl e partidul presedintelui. pdl se aliaza politic cu prm pt bunul mers al tarii in care traim. multumesc, de mult timp doream sa traiesc intr-o lume absurda.

pe acoperisul NY-ului

eu cred ca baiatul asta de pe bloc a fost primul hip hoper...



altfel, un mare poet acest miguel pinero...
de altfel, si filmul (biopicul) de la exceptional incolo...

la sosea...

vis-a-vis de bulandra, vom avea si cinema

o umbra cu o inima

s. nu avea notiunea spatiului sau a timpului. pentru ea erau doar 2 amanunte insignifiante. putea sa fie in orice forma, oricand, oriunde. ca sa nu te deranjeze prea mult se facea dint-odata extrem de mica, puteai la o adica sa ti-o pui si-n buzunar si se lipea de tine. nu era nimic tactil, era o umbra mica de tot, cat un deget. acea umbra radea si fuma cand avea kef. s. venea in orice moment, oriunde. daca aveai nevoie de un zambet, se facea din nou umbra si venea urgent la tine acasa, in parc, intr-un tramvai, in orice colt al lumii. putea sa-ti aduca si flori. e singura tipa pe care o stiu aducand flori. in linistea bolnava a serilor dintr-un oras blestemat (iasi), s. se transforma in inima si batea usor pt. tine. la un moment dat aceasta umbra a plecat intr-un loc unde nu stie nimeni de ea. nu e o metafora ieftina, pur si simplu a disparut intr-un loc cu multe icoane. la o manastire.
mi-s dori sa fiu umbra ei pentru cateva minute, candva.

lance & ulrich

intr-unul din cele mai spectaculoase etape de munte din turul frantei,in 2003, lance armstrong, zeul, a cazut. ulrich, care niciodata nu a putut sa se ridice din sa, l-a asteptat. in acel moment ar fi putut sa castige turul frantei. ar fi putut sa jubileze dupa atatia ani de umilinta cand a iesit mereu al doilea, dupa lance. l-a asteptat si lance a zburat. era singurul dintre toti concurentii care putea sa zboare.



lance a anuntat zilele trecute ca se intoarce in turul frantei. mi-e greu sa cred ca fara ulrich mai are aripi...i love them both :)

intr-un parc...

"The other day I noticed B. along one of the footpaths in the Luxembourg Gardens, reading a newspaper in a way that reminded me of one of his characters. He was seated in a chair, lost in thought, as he usually is. He looked rather unwell. I didn't dare approach him. What would I say? I like him so much but it's better that we not speak. He is so discreet! Conversation is a form of play-acting that requires a certain lack of restraint. It's a game which B. wasn't made for. Everything about him bespeaks a silent monologue."

fetze

inainte de scorsese, inainte de fratii dardenne,inainte de puiu...inainte de multi alti baieti ce bruscheaza lentilelor camerelor cu furii de nedescris a fost un domn - john cassavetes.

pina & vera

pe una am vazut-o doar in materiale video (pina), pe cealalta (veronica l.) am vazut-o si in realitate. una a redefinit dansul contemporan, cealalta a jucat in 2 filme ale lui bertolucci (luna si ultimul tango la paris). una imi zambeste dintr-un clip, cealalta imi zambeste dintr-un colt al memoriei mele unde invitatia ei la film, fumul de tigara, fularul ei lung, cartea lui pasolini si acel 'bonjour' inegalabil mi-au facut prietenoasa toamna.

link cu mazgalituri

un domn care n-a invatat sa foloseasca deloc culori si bine a facut: perjo

i wish i could write like him...

jos palaria

despre un erou

exista un actor minunat in universul asta care a avut un talent innascut in a-si fute viata. numele sau e mickey rourke. cu multi ani in urma zambea unor pestisori colorati in rumble fish, avea grija de un baiat dement in pope of greenwich village, iubea fara cuvinte o fata dintr-un parc de distractii in homeboy, plangea si-si inghitea lacrimile in francesco si se imbata in barfly. apoi si-a cam bagat pula si a inceput sa boxeze. a inceput sa traga de fiare, apoi de sticla, apoi de prafuri, apoi de rolurile second hand in care isi etala muschii si acel toughness steril...
si in momentul in care devenise o gluma sinistra, mickey si-a luat manusile din cui si i-a 'futut' pe toti. ca sa folosesc o metafora ieftina, a revenit in ringul actoriei si al vietii. asta, intr-un film numit the wrestler - marele premiu la venetia, unde wenders si-a motivat decizia astfel: "This is for a film with a truly heartbreaking performance in the very sense of the word, and if I say heartbreaking, you know I am talking about Mickey Rourke"
cred ca va fi ultimul mare rol al sau. o ultima reverenta, un ultim tango al unui erou.

homeboy:


wrestler