RIP

magdalena boiangiu. unul dintre cei mai minunati oameni pe care i-am vazut :(

in-i

silent depression

de mana

asadar, ce ma intereseaza sa aflu sunt urmatoarele:
1. care e filmul vostru special la care nu ati tine de mana pe nimeni?
2. la ce film v-ati tine iubita(iubitul) de mana?
3. la ce film v-ati tine copilul de mana?
4. la ce film v-ati tinut iubita(iubitul) de mana si mai bine n-o faceati, ca nu i-a placut filmul?
5. la ce film ai tine toata sala de mana?

raspunsurile mele:
1. last tango in paris
2. la notte.
3. le voyage du ballon rouge (atat vers din 56, cat si cea din 2008)
4. in the mood for love
5. the idiots, al lui trier.

let me introduce you to yourself

dancing by tati

pentru leo, urmatorul dans:

haiku

semne, postere & trenuri, masini

pentru indienii si indiencele din lumea intreaga

[aici a fost o mizerie. la cererea publicului a fost stearsa. mersi]

cioran, dintii si placebo

ce iubesc la cioran e modul in care si-a locuit tristetea cu acel dandysm unic. la batranete, nevoit sa-si puna o lucrare dentara noua, si-a ales una scumpa, platind o suma imensa pentru castigurile lui.

asa si baietii de la placebo imi plac mult. oricat de dark ar fi, mai trantesc cate o piesa din asta, o voiosenie de zici ca-i compact:

capriciile unei viitoare mame

fiica unei prietene de-a maica-mii e insarcinata prin luna a opta. totul bine si frumos, numai ca viitoarea mama e terorizata ca va avea o fetita nascuta in zodia racului. drept care, s-a dus frumos la ginecolog sa-i faca cezariana urgent, sa scape de aceasta grija majora. doctorul i-a explicat ca e aberant motivul si i-a dat flit. ea a perseverat, iarasi a primit flit.
mai are cateva zile si nu va avea alta solutie decat resemnarea.

anti-cool

cel mai tare moment al serii de 26 nu va fi la future shorts, in herastrau.

va fi la elvira popescu, la dansul din buric al hafsiei:

sin nombre

combinati roughness-ul din cidade de deus cu delicatetea din lake tahoe si obtineti cel mai frumos film din 2009. superb!

ne distram in bucatarie si in jungla

loc lipsa

unul din autobuzele 135 are un scaun pe care e scris cu markerul "i wish a friend was here".
intr-un alt autobuz, 300, o tanara cu un nas mare si imbracata in palton (?), venea de la ordet al lui dreyer. era vizibil emotionata si strangea programul de la cinemateca.

death in your pocket

in estonia, in afara de sex si droguri, nu prea ai kestii interesante de facut. nu ca in alte tari oferta ar fi mult mai generoasa, dar mai ai un vis acolo, o terasa, o iesire la iarba, un munte , o mare, o prietena de scos la un cico...cand nici astea nu se prind de tine, prinzi kef de taiat venele. daca nici un tata peste si totodata filosof practician, care-ti ofera pe langa cocaina, acid, iarba si curve, bonus un sfat rupt din cartile lui cioran (ala cu sinuciderea drept rezerva in cazul in care situatia se impute defintiv), nu te pune nitel pe picioare, e cazul sa iei calea padurii. fara tamtam si circ, ca-n antichristul, ci fix ca-n legendele cu batranii ce se duc sa moara putin. pe scurt: magnus.



nu zic, nici filmul asta nu depaseste liga lui ceylan in care actorii mai degraba pozeaza la aparatul foto decat sa joace, dar mai e cate o secventa in care citesti si altceva in loc de disperarea ca tb sa mai traga 7 duble nemiscati pana la pauza de cafea.

before placebo

filmul intreg (engel und joe) il gasiti pe youtube ;)

postcards from france

unul din reflexele mele e sa-mi verific posta in cautarea unei scrisori de dragoste. n-am primit decat una, in liceu si nici aia nu era prea afectuoasa. in schimb, de ceva vreme, primesc cele mai frumoase vederi, de la luiza. ma bucur atat de mult la primirea lor incat dau uitarii toti anii de suferinta. nu e putin lucru. te pup, colega.

dizzy

mi-am pierdut orice amintire din weekendul trecut. a trebuit sa dau astazi search pe google ca sa aflu localitatea din bulgaria in care am fost. byala ii zice.

pnin

"...pe la începutul anilor '30, Pnin, însurat şi el pe atunci, îşi însoţise nevasta la Berlin, unde voia să participe la un congres de psihoterapie, şi într-o seară, la un restaurant rusesc de pe Kurfürstendamm, o revăzuse pe Mira. Schimbaseră cîteva vorbe, ea îi zîmbise ca altădată pe sub sprîncenele negre, cu şiretenia ei timidă dintotdeauna; conturul pomeţilor ei proeminenţi, ochii alungiţi şi subţirimea braţului şi a gleznei erau neschimbate, erau nemuritoare; pe urmă i se alăturase soţului ei, care îşi lua paltonul de la garderobă, şi asta fusese tot - dar junghiul de tandreţe rămăsese asemenea contururilor vibrante ale unor versuri pe care ştii că le ştii, dar nu ţi le poţi reaminti".

Nu voi explica pe larg de ce am subliniat mai sus cele două propoziţiuni. Ele sînt pentru mine cele mai potrivite pentru a da intensitatea electrică a sentimentului altfel inefabil: o străfulgerare la întîlnirea dintre un nimic al micului infinit (o scenă la garderoba unui restaurant...) şi infinitul mare, zis şi nemurire, răsfrînt în "subţirimea braţelor şi a glezenei neschimbate" la o femeie iubită cîndva.

(cosasu si enigmistica tandretei, in dilema veche)

lelia goldoni

actrita din shadows a lui cassavetes are un moment in documentarul 'constant forge' in care iti rupe inima si te buseste plansul. cu 6 luni inainte de moartea regizorului, ia cina cu acesta si-l descopera pentru prima data deschis si dulce. cel care fusese un fel de guru al adevarului si al sinceritatii depline, fusese de fapt un prefacut care jucase rolul de baiat rau, inaccesibil.

disco boy

dau o bere celui care recunoaste acest hustler al strazii imbracat ca un cocalar:

generic

serghei, nu uita sa pui dvd-ul in bagajul pentru tiff ;)