cu vreo 2 ani in urma, m-am dus prima data la 'ultima banda a lui krapp'. in fata mea statea o tipa singura, cu un nas superb. in general, nu te indragostesti de nasul cuiva. te indragostesti de buze, ochi, maini, sprancene, sani, picioare, glezne, solduri, cur, coapse, degete, talie, etc..dar nu de nas. faptul ca are parul blond, tuns exact cat sa-i acopere jumatate de ceafa, ochii caprui, degetele lungi si talia subtire e joc secund, credeti-ma. nasul ala face cel mai misto profil vazut de mine vreodata. inutil sa mai zic ca vizionarea piesei a fost complet ratata (noroc ca am mai fost de 2 ori ulterior, sa apuc sa vad si eu piesa totusi). am privit ca ultimul psihopat acel - da, ati ghicit, nas.
continuarea : nu m-a privit decat o clipa, nu a schitat nici un zambet (unii vor zice "nu se poate, nu cred", unii vor zice desigur "normal") si si-a facut disparut profilul.
aseara, s-a intamplat sa ne fie ambilor sete. mie de alcool, ei de cultura. in drum spre o crasma primitoare, am vazut nasul. se plimba drept si grabit spre premiera de la bulandra a regelui lear. aici se opreste marturisirea mea. ridicolul si patetismul, pe alta data.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
“…you've got e new comment, you've got a new message, you've got a new call and you've got e new life…”
zilele astea am inteles de ce postarea dumneavoastra din 3 ianuarie a ramas ultima
dar ce s-a intimplat in povestea de aici? au trecut mai bine de doi ani si acest ridicol si acest patetic nu-mi dau pace.
ca sa ma dau cititor de capote, ceea ce e fals, as putea spune: alte nasuri(glasuri), alte incaperi.
cat despre revenirea pe blog, nu stiu sa zic nimic deocamdata.
(o paranteza incercuind f-ul din prima fraza a comentariului tau…)
am trait mult timp cu impresia ca se numeste alteglasurialeincaperii. cind am vazut ca e de fapt alteglasurialteincaperi am fost dezamagit.
legat de formula de adresare, am o ruda foarte, foarte, foarte apropiata si-i spun domnule filipache, el aducind cu swee’pea, personajul in rosu din http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/c/ce/Thimbledecem11951.jpg , numa’ ca mai chipes si mai tinar. s-apoi, daca nu ai multe calitati, etalezi ce ai. politetea fiind intotdeauna la indemina . in fine, cavaleri vorbind asa intre ei dupa multe si dramatice impreuna.
ps pina sa va raspund eu comentariul dumneavoastra a pierdut referirea la pronumele de politete
in schimbul continuarii povestii nasului, extrem de scurte relatari din ciclul “filme care m-au facut om”:
prima: revansa” romania 1980. cred ca era chiar in 1980. intr-o simbata, dupa scoala, prima data cind nu m-am dus direct acasa, cu marinel, cu doua fete din a cincea, deci mai mari decit noi, cu texte de baieti cel putin dintr-a sasea, am strabatut agale micul nostru orasel. orele au trecut pe nesimtite. In cele din urma am ajuns la cinematograf. am prins bilete in ultimul rind si am fost pe val. purtati de ceea ce era in sala, si nu de film. dupa aproape o ora de magie, brusc, personajele isi inghit cuvintele, pistoalele gloantele, se aprind luminile si pletoricul domn blaj, directorul cinematografului, paseste in fata si in mirarea generala declama: nicolae dedulea in picioare. te asteapta maica-ta afara, te-a cautat disperata prin tot orasul, a fost si la militie, o s-o iei pe coaja big time, daca pleci de acasa fara sa spui… hai, hai, mai repede, ca lumea vrea sa vada filmul, nu pe tine. m-am scurs printre rinduri. am iesit de la multe filme in transa, chiar transfigurat. dar asa de apasat, niciodata
p.s. link corect
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/c/ce/Thimbledecem11951.jpg
nu-mi iese chestia cu linkul. in sfirsit, cautam "popeye" pe wikipedia.org, e prima plansa din dreapta, "thimble theatre".
Trimiteți un comentariu