daca hemingway ar fi prins vremurile noastre cu siguranta si-a fi zburat creierii mai devreme. n-ar fi avut cu cine merge la vanatoare, nici cu cine merge la vreo corida.
daca scott fitzgerald ar fi prins vremurile noastre cu siguranta ar fi murit de ciroza mult prea devreme. zelda s-ar fi dat pe net si el si-ar fi inecat amarul in bautura de singuratate.
daca picasso ar fi prins vremurile noastre n-ar mai fi avut cu cine iesi seara in cautarea unei muze. s-ar fi plimbat singur pe strazi si nici macar gertrude stein nu l-ar fi putut consola.
daca cioran ar fi prins vremurile noastre ar fi cautat disperat un foc nu pentru a se reapuca de fumat, ci pentru a da foc la intreaga civilizatie.
daca beckett ar fi prins vremurile noastre ar fi incercat pentru a mia oara sentimentul de deznadejde cand ar fi vazut closerie des lilas fara nici un client.
daca ar fi prins vremurile noastre, Contesa de Castiglione n-ar mai fi iesit nici macar noaptea in voalurile ei negre iar apartamentul ei din Place Vendôme ar fi mirosit a moarte.
you've got a new mail, you've got e new comment, you've got a new message, you've got a new call and you've got e new life on blogspot.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
din fericire,e inca plin pe lumea asta de anacronici, desueti si invechiti, de nostalgici si uzati. de aceea, cred ca hemingway&co ar mai fi gasit niste excentrici cu care sa se-nsoteasca. inca nu vad apocalipsa venind:)
e prea trist sa fie asa. eu zic ca s-ar fi descurcat si cu 'timpul' nostru. dar nu am fi aflat de ei. sau poate dupa o saptamana ne-am fi plictisit de 'arta' lor. cine stie...
Van Gogh nu si-ar fi taiat urechea.... si-ar fi facut o vasectomie?...
nu mai inteleg nimic:(
nu pricep folosirea termenilor "anacronic", "desuet" si "uzat"...
cat despre vasectomia la ureche nu mi-a mai fost dat sa aud...:(
eu vroiam doar sa indemn lumea sa iasa la soare, ca mama lui creanga...
eu sunt, uneori, anacronica, desueta si uzata. adica e de bine:) mi-e frica de masinile de spalat, nu-mi plac automatele de bilete la metrou si ma uit des, foarte des, la stele. asa ca-mi place sa cred ca toti cei de care ai pomenit si-ar fi gasit locul si-n secolul asta, care nu-i totusi chiar asa de infiorator pe cat pare..
ps: cat despre iesitul la soare, asta se-ntelege de la sine:)
pot sa indemn si eu lumea (usor off-topic ce-i drept) sa mearga iarna la mare? cu soare sau cu turturi pe stabilopozi. cu vijelie, mai ales, si aer imbibat de stropi amarui, aer care iti invadeaza plamanii si te urca sus, langa pescarusi. (ma ierti tu daca sunt patetica, da?)
orice evadare din fata masinariilor e binevenita, my dear :)
Trimiteți un comentariu