duminică, 28 septembrie 2008

o poza, un clip si un film

poza e cea din revista elle, cu houellebecq si cu ma-sa. de fapt sunt 2 poze, dar alaturarea lor face toti banii. ma-sa, Lucie Ceccaldi, pare o hippioata batrana ticnita si-l tot ameninta pe fiu-su ca-l bate cand il prinde. cu bastonul, which is kind of cool ;)


videoclipul e din categoria celor artsy si pe care-l trimiti pe mess domnisoarelor sau il pui pe blog, sa le dai pe spate si sa spuna despre tine cat de deosebit esti. nu m-am putut abtine. daca vreti albumul, contact me, e fabulos ;)

filmul e facut de gagiul ala cu papusile rusesti si euro pudding (spanish apartment), numai ca aici personajele sunt mai maricele si au altfel de dramolete. se trece de la moarte la frivolitate si invers, de la frivolitate la moarte, cu usurinta aia specifica frantujilor, de nu te poti supara pe ei. sofisticareala lor e digerabila, mai ales ca orice vorba mestesugita duce inevitabil la fucking. si oamenii chiar apreciaza o vorba bine spusa la momentul potrivit.
personajele din film isi dozeaza emotia f. bine, nu sunt reci ca nordicii de trebuie sa fii chaplin sa-i faci sa zambeasca, si nici amatori de circ ca balcanicii. scurt, oamenii se inteleg din priviri daca e de plans sau de ras, fara gesturi inutile.
una dintre secventele cele mai misto din film e cu un anxios, gen houellebecq (sa stiti ca-i scriu numele din memorie, nu cu copy-paste) care-i trimite sms unei 'zanutze' un poem despre voluptatea iubirii si alte maretii. aia citeste cat citeste (e si lung naibii) si ii da reply "Who the fuck are you?", iar ala raspunde scurt "baudelaire". ma opresc aici, ziceti mersi ca nu v-am scris 10 ecrane despre cat de futabila e binoche in acest film.

hai, la dans:)

Niciun comentariu: