ca porumboiu, puiu si sitaru au obtinut finantare CNC.
articolul iuliei blaga, aici.
marți, 30 septembrie 2008
daca..
...as avea o amelie, as invata sa cant erik satie la pian pentru ea.
si-apoi am dansa usor pe travelling light.
si-apoi am dansa usor pe travelling light.
luni, 29 septembrie 2008
duminică, 28 septembrie 2008
o poza, un clip si un film
poza e cea din revista elle, cu houellebecq si cu ma-sa. de fapt sunt 2 poze, dar alaturarea lor face toti banii. ma-sa, Lucie Ceccaldi, pare o hippioata batrana ticnita si-l tot ameninta pe fiu-su ca-l bate cand il prinde. cu bastonul, which is kind of cool ;)
videoclipul e din categoria celor artsy si pe care-l trimiti pe mess domnisoarelor sau il pui pe blog, sa le dai pe spate si sa spuna despre tine cat de deosebit esti. nu m-am putut abtine. daca vreti albumul, contact me, e fabulos ;)
filmul e facut de gagiul ala cu papusile rusesti si euro pudding (spanish apartment), numai ca aici personajele sunt mai maricele si au altfel de dramolete. se trece de la moarte la frivolitate si invers, de la frivolitate la moarte, cu usurinta aia specifica frantujilor, de nu te poti supara pe ei. sofisticareala lor e digerabila, mai ales ca orice vorba mestesugita duce inevitabil la fucking. si oamenii chiar apreciaza o vorba bine spusa la momentul potrivit.
personajele din film isi dozeaza emotia f. bine, nu sunt reci ca nordicii de trebuie sa fii chaplin sa-i faci sa zambeasca, si nici amatori de circ ca balcanicii. scurt, oamenii se inteleg din priviri daca e de plans sau de ras, fara gesturi inutile.
una dintre secventele cele mai misto din film e cu un anxios, gen houellebecq (sa stiti ca-i scriu numele din memorie, nu cu copy-paste) care-i trimite sms unei 'zanutze' un poem despre voluptatea iubirii si alte maretii. aia citeste cat citeste (e si lung naibii) si ii da reply "Who the fuck are you?", iar ala raspunde scurt "baudelaire". ma opresc aici, ziceti mersi ca nu v-am scris 10 ecrane despre cat de futabila e binoche in acest film.
hai, la dans:)
videoclipul e din categoria celor artsy si pe care-l trimiti pe mess domnisoarelor sau il pui pe blog, sa le dai pe spate si sa spuna despre tine cat de deosebit esti. nu m-am putut abtine. daca vreti albumul, contact me, e fabulos ;)
filmul e facut de gagiul ala cu papusile rusesti si euro pudding (spanish apartment), numai ca aici personajele sunt mai maricele si au altfel de dramolete. se trece de la moarte la frivolitate si invers, de la frivolitate la moarte, cu usurinta aia specifica frantujilor, de nu te poti supara pe ei. sofisticareala lor e digerabila, mai ales ca orice vorba mestesugita duce inevitabil la fucking. si oamenii chiar apreciaza o vorba bine spusa la momentul potrivit.
personajele din film isi dozeaza emotia f. bine, nu sunt reci ca nordicii de trebuie sa fii chaplin sa-i faci sa zambeasca, si nici amatori de circ ca balcanicii. scurt, oamenii se inteleg din priviri daca e de plans sau de ras, fara gesturi inutile.
una dintre secventele cele mai misto din film e cu un anxios, gen houellebecq (sa stiti ca-i scriu numele din memorie, nu cu copy-paste) care-i trimite sms unei 'zanutze' un poem despre voluptatea iubirii si alte maretii. aia citeste cat citeste (e si lung naibii) si ii da reply "Who the fuck are you?", iar ala raspunde scurt "baudelaire". ma opresc aici, ziceti mersi ca nu v-am scris 10 ecrane despre cat de futabila e binoche in acest film.
hai, la dans:)
sâmbătă, 27 septembrie 2008
vineri, 26 septembrie 2008
in buzunar
a. isi lua in fiecare vineri dilema (ulteror dilema veche) si se ducea la filarmonica. apoi, pret de o saptamana, tinea la vedere, in buzunarul hainei, acelasi numar. vinerea isi reinnoia continutul buzunarului, la fel cum facem zilnic cu un nou pachet de tigari. nu stiu daca era un gest studiat, dar mie imi placea teribil.
miercuri, 24 septembrie 2008
speed
[de citit doar cu piesa asta in casti]
genunchiul iti fuge, cartilagiul ligamentelor incrucisate se fute pentru a 5-a oara, iti musti buzele, aauch, fuck, n-ai vrea sa mai treci prin kktul celorlalte dati, fastum gel, arde, pielea ti se scorojeste, apa la genunchi ai vrea s-o scoti cu o seringa dar ti-e frica de ace, noaptea te trezesti de durere, camera se umple cu fumul de la tigara, scrasnetul dintilor e in heavy rotation, sticla de suc de langa pat nu-ti ajuta la nimic, bati cu pumnul in perna, maine va fi mai bine, poate, ai sa auzi din nou du-te dracului la un medic, tu o sa te incapatanezi si o sa zici ca trece, o sa faca din nou aceeasi gluma de kkt cu catelusul schiop, ai vrea un baston dar cel mult o sa ti se cumpere o fasa elastica, ai vrea un sarut si cineva sa te panseze, dar o sa te alegi doar cu zambetul unei doamne batrane la metrou si tu o sa crezi ca esti frumos cand te fapt e compasiunea ce vine odata cu varsta si te intristezi brusc, banii se duc pe pula, adica pe taxiuri, bine ca e cald afara si soare si hai, stinge-ti tigara de genunchi, sa vezi cum e. brusc.
genunchiul iti fuge, cartilagiul ligamentelor incrucisate se fute pentru a 5-a oara, iti musti buzele, aauch, fuck, n-ai vrea sa mai treci prin kktul celorlalte dati, fastum gel, arde, pielea ti se scorojeste, apa la genunchi ai vrea s-o scoti cu o seringa dar ti-e frica de ace, noaptea te trezesti de durere, camera se umple cu fumul de la tigara, scrasnetul dintilor e in heavy rotation, sticla de suc de langa pat nu-ti ajuta la nimic, bati cu pumnul in perna, maine va fi mai bine, poate, ai sa auzi din nou du-te dracului la un medic, tu o sa te incapatanezi si o sa zici ca trece, o sa faca din nou aceeasi gluma de kkt cu catelusul schiop, ai vrea un baston dar cel mult o sa ti se cumpere o fasa elastica, ai vrea un sarut si cineva sa te panseze, dar o sa te alegi doar cu zambetul unei doamne batrane la metrou si tu o sa crezi ca esti frumos cand te fapt e compasiunea ce vine odata cu varsta si te intristezi brusc, banii se duc pe pula, adica pe taxiuri, bine ca e cald afara si soare si hai, stinge-ti tigara de genunchi, sa vezi cum e. brusc.
luni, 22 septembrie 2008
mark lanegan
mark lanegan e genul ala de tip care nu poate fi refuzat. nu e peste masura de sarmant, dimpotriva, pare a fi nepotelul lui rasputin. genul care odata intrat in casa, nu prea iti vine sa-i spui ca esti obosit, ai avut o zi grea si ai prefera sa dormi. nu ca n-ar intelege unde bati, dar n-ai vrea sa-l intrerupi din bautul lui de whisky. genul de tip care e intrebat de 4 ori daca sigur vrea sa comande supa, ceai sau salata de fructe.
genul de tip care atunci cand iti spune ca "i-a fost dor de tine" mai degraba te ia cu fiori pe sira spinarii. genul care iti spune ca te lasa si tu incerci sa mimezi ca iti pare rau, asta ca sa nu ti-o iei. genul de tip cu care nu prea iti vine sa faci o glumita, sa-l bati pe umar, ca reactiile ii pot fi neasteptate. genul care nu vorbeste deloc si tu te simti mic mic si ai cam vrea sa canti la alta masa. genul cu care e riscant a naibii sa iesi prin oras, ca nu stii sigur daca bocancii ii folosesc doar la plimbat. genul caruia nu ii zici nicicum sa sufle fumul de tigara in alta parte, ca tie iti vine sa tusesti.
dar, atunci cand canta, ai vrea sa fii ca el.
later edit: da, stiu ca e un sensibil si ca "revolver" e una dintre cele mai emotionanate piese ever si ca numai el putea sa scrie: "and after all, don't feel like nothing /like walking away/like a mouth full of rain /I'm holding on /'cause you're my revolver/and I dreamed of ending /and flying away"
genul de tip care atunci cand iti spune ca "i-a fost dor de tine" mai degraba te ia cu fiori pe sira spinarii. genul care iti spune ca te lasa si tu incerci sa mimezi ca iti pare rau, asta ca sa nu ti-o iei. genul de tip cu care nu prea iti vine sa faci o glumita, sa-l bati pe umar, ca reactiile ii pot fi neasteptate. genul care nu vorbeste deloc si tu te simti mic mic si ai cam vrea sa canti la alta masa. genul cu care e riscant a naibii sa iesi prin oras, ca nu stii sigur daca bocancii ii folosesc doar la plimbat. genul caruia nu ii zici nicicum sa sufle fumul de tigara in alta parte, ca tie iti vine sa tusesti.
dar, atunci cand canta, ai vrea sa fii ca el.
later edit: da, stiu ca e un sensibil si ca "revolver" e una dintre cele mai emotionanate piese ever si ca numai el putea sa scrie: "and after all, don't feel like nothing /like walking away/like a mouth full of rain /I'm holding on /'cause you're my revolver/and I dreamed of ending /and flying away"
lorca si alti demoni
[as vrea sa scriu despre lorca, bunuel si dali, dar pur si simplu nu pot. nu e fandoseala, dar ma gandesc ca e mai placut sa bei, sa razi, sa dansezi si sa povestesti despre ei, decat sa tastezi steril in fata unui ecran].
vreau doar sa vedeti asta.
vreau doar sa vedeti asta.
duminică, 21 septembrie 2008
cohen & o doamna
fara maica-mea, nu l-as fi inteles niciodata pe cohen. fara cohen, n-as fi inteles-o niciodata pe maica-mea.
joi, 18 septembrie 2008
love and etc.
1. iubirea tranxen - sedativa. efect instantaneu. razi in somn, muschii iti tremura puternic, pleoapele se inkid din 2 in 2 secunde, frica iti dispare subit, esti sclavul unei senzatii de caldura. e brusc bine.
2. iubirea xanax - sedativa. efect in 2 ore. totul e sub control. indiferent ce se intampla, esti stapan pe situatie. limpede, calm, nimic nu te atinge. simti linistea cum iti intra sub piele si zambetul e usor intarziat, dar e sincer. coolness.
3. iubirea zoloft - fericirea in doze mici. zi de zi, luna de luna, sertralina isi face propriile trasee prin corpul tau tremurand si te modeleaza. cicatricile ti se vindeca, sangele pulseaza prin vene curat si mintea ti se face brici. e singura iubire care-ti imbraca inima in matase si nu ti-o intzeapa cu ace lungi si subtiri.
"vrei sa fii zoloftul meu?" mi se parea intr-o vreme una dintre cele mai tari declaratii de dragoste. acuma, mi se pare la fel.
2. iubirea xanax - sedativa. efect in 2 ore. totul e sub control. indiferent ce se intampla, esti stapan pe situatie. limpede, calm, nimic nu te atinge. simti linistea cum iti intra sub piele si zambetul e usor intarziat, dar e sincer. coolness.
3. iubirea zoloft - fericirea in doze mici. zi de zi, luna de luna, sertralina isi face propriile trasee prin corpul tau tremurand si te modeleaza. cicatricile ti se vindeca, sangele pulseaza prin vene curat si mintea ti se face brici. e singura iubire care-ti imbraca inima in matase si nu ti-o intzeapa cu ace lungi si subtiri.
"vrei sa fii zoloftul meu?" mi se parea intr-o vreme una dintre cele mai tari declaratii de dragoste. acuma, mi se pare la fel.
locuri de joaca
cand eram mic, iubeam locurile de munca ale parintilor mei. fara voia lor, ele deveneau locurile mele de joaca.
n-aveam nici o jena sa ma duc la maica-mea la spital si sa ma plimb de unul singur pe holurile alea sinistre, sa intru in cabinete si saloane unde suferinta, boala, mizeria, instrumentele medicale pline de sange puse la sterilizare si mirosul de cafea proasta erau omniprezente. nu mi se parea nimic macabru. cum maica-mea nu prea se omora sa-si vada odrasla in decorul ala, ma pasa oamenilor ce puteau avea rabdare cu un tampitzel ca mine. astfel, de cele mai multe ori ajungeam in cabinetul doctorului andrei (fiul celebrului petre andrei) unde desenam si ascultam povesti.
la taica-miu, recunosc, era mai vioaie atmosfera. cam prea vioaie. radio-televiziune, lumea imbracata in blugi si pantaloni evazati, camasi inflorate, muzici zgomotoase, gagicii si gagicile mai umblate prin lume, nu ca mahnitii aia din spital. acolo aveau o curte cam cat sahara de mare, unde jucam fotbal cu ei. cum nu-mi pasau niciodata, am renunat sa mai ma anturez cu aceasta gasca. eram eu talentat si haios, dar nu prea exista chimie intre noi, motiv pentru care ma puneau in fata unor televizoare si acolo ma lasau.
ulterior, la palatul telefoanelor, spatiul de joaca s-a micsorat teribil. ma duceam in subsoluri unde bateam mingea la perete pe niste culoare cat mine de inguste. de acolo se trage tehnica mea desavarsita pe spatii mici. nici cei de acolo n-au vazut in mine un mic maradona si pareau chiar deranjati cand imi exersam voleul nimicitor. cum nu aveau televizoare si nici scoala vietii ca baietii si fetele de dinainte, m-au linistit invatandu-ma ce stiau si ei mai bine. calcule. atunci a luat sfarsit si viata mea.
n-aveam nici o jena sa ma duc la maica-mea la spital si sa ma plimb de unul singur pe holurile alea sinistre, sa intru in cabinete si saloane unde suferinta, boala, mizeria, instrumentele medicale pline de sange puse la sterilizare si mirosul de cafea proasta erau omniprezente. nu mi se parea nimic macabru. cum maica-mea nu prea se omora sa-si vada odrasla in decorul ala, ma pasa oamenilor ce puteau avea rabdare cu un tampitzel ca mine. astfel, de cele mai multe ori ajungeam in cabinetul doctorului andrei (fiul celebrului petre andrei) unde desenam si ascultam povesti.
la taica-miu, recunosc, era mai vioaie atmosfera. cam prea vioaie. radio-televiziune, lumea imbracata in blugi si pantaloni evazati, camasi inflorate, muzici zgomotoase, gagicii si gagicile mai umblate prin lume, nu ca mahnitii aia din spital. acolo aveau o curte cam cat sahara de mare, unde jucam fotbal cu ei. cum nu-mi pasau niciodata, am renunat sa mai ma anturez cu aceasta gasca. eram eu talentat si haios, dar nu prea exista chimie intre noi, motiv pentru care ma puneau in fata unor televizoare si acolo ma lasau.
ulterior, la palatul telefoanelor, spatiul de joaca s-a micsorat teribil. ma duceam in subsoluri unde bateam mingea la perete pe niste culoare cat mine de inguste. de acolo se trage tehnica mea desavarsita pe spatii mici. nici cei de acolo n-au vazut in mine un mic maradona si pareau chiar deranjati cand imi exersam voleul nimicitor. cum nu aveau televizoare si nici scoala vietii ca baietii si fetele de dinainte, m-au linistit invatandu-ma ce stiau si ei mai bine. calcule. atunci a luat sfarsit si viata mea.
despre tigari
'If alcohol is queen, then tobacco is her consort. It's a fond companion for all occasions, a loyal friend through fair weather and foul. People smoke to celebrate a happy moment, or to hide a bitter regret. Whether you're alone or with friends, it's a joy for all the senses. What lovelier sight is there than that double row of white cigarettes, lined up like soldiers on parade and wrapped in silver paper? I love to touch the pack in my pocket, open it, savor the feel of the cigarette between my fingers, the paper on my lips, the taste of tobacco on my tongue. I love to watch the flame spurt up, love to watch it come closer and closer, filling me with its warmth.'
luis bunuel - ultimul suspin.
luis bunuel - ultimul suspin.
miercuri, 17 septembrie 2008
marți, 16 septembrie 2008
un afish
in clasa a VII-a mi-am pus afish in camera cu Division Bell.
prin camera mea s-au perindat de-a lungul anilor multe alte afise care au disparut intr-un timp scurt: U2, Doors, Johnny Depp, etc.
pe cel cu Division Bell nu l-am scos niciodata.
unul din motive: aceasta piesa compusa de richard wright. RIP.
prin camera mea s-au perindat de-a lungul anilor multe alte afise care au disparut intr-un timp scurt: U2, Doors, Johnny Depp, etc.
pe cel cu Division Bell nu l-am scos niciodata.
unul din motive: aceasta piesa compusa de richard wright. RIP.
luni, 15 septembrie 2008
cel mai frumos post cu comentarii
[partea aceasta pe care o cititi acuma o voi edita in curand. si titlul va fi modificat. trebuie doar sa-mi lasati comentarii. de orice fel si oricate. comentati. iar eu, la final, voi face postul dupa comentariile voastre. invers decat in mod normal. pe scurt: ce articol vreti sa comentati? eu il voi scrie :)thanks]
dying animal & elegy
philip roth e genul de autor pe care nu ai cum sa-l iubesti. un umor rece, calculat, rafinat si autoironic. il admiri, dar nu iti pui poster cu el in camera. nu-l treci pe o lista a autorilor de suflet. complexul lui portney e o carte de un umor nebun, de care te cam plictisesti dupa prima jumatate.
maiestria lui roth se vede cel mai bine in dying animal. acolo nu o mai arde cu glumitele ieftine despre futaiuri, acolo e pe bune totul: dragoste, renuntare, frica, devotament, senzualitate, moarte. acolo renunta in a fi doar nevrotic. acolo e demonstratia pura ca nevrotismul e strans legat de erotism. si in fata mortii, el devine tandrete.
elegy e o ecranizarea sterila. desi imaginile se misca, danseaza, penelope e frumoasa (ca de obicei), nimic nu duce la gratia funebra a cartii. dar daca, din cand in cand, dati "pause" in playerul vostru si va lasati imaginatia sa zburde, e ok.
maiestria lui roth se vede cel mai bine in dying animal. acolo nu o mai arde cu glumitele ieftine despre futaiuri, acolo e pe bune totul: dragoste, renuntare, frica, devotament, senzualitate, moarte. acolo renunta in a fi doar nevrotic. acolo e demonstratia pura ca nevrotismul e strans legat de erotism. si in fata mortii, el devine tandrete.
elegy e o ecranizarea sterila. desi imaginile se misca, danseaza, penelope e frumoasa (ca de obicei), nimic nu duce la gratia funebra a cartii. dar daca, din cand in cand, dati "pause" in playerul vostru si va lasati imaginatia sa zburde, e ok.
duminică, 14 septembrie 2008
duminica lui aleksei
aleksei nu-si aduce deloc aminte prima parte a zilei de duminica.
asta, la drept vorbind, e tot.
cea de-a doua jumatate a zilei a inceput cu un "ha ha" auzit si aleksei s-a gandit sa-l transmita mai departe.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei s-a gandit sa rasfoiasca o noua revista colorata, republik. aleksei s-a intristat la cat de urat scriu oamenii aia acolo, pacat de culori. a mazgalit-o toata cu o carioca neagra si a azvarlit-o.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei a iesit sa cumpere una, doua, trei, patru lucruri. s-a intors cu una, doua, trei, patru, cinci lucuri. facand un calcul simplu, in plus iesea un miros de parfum.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei s-a trezit intr-un parc singur singurel. ploua. a zis ca asta e moment magic si a vrut sa-l savureze cum se cuvine, asezandu-se pe o banca. momentul urmator nu a mai fost magic.
asta, la drept vorbind, e tot.
lui aleksei i s-a facut pofta de ciocolata calda. singurul companion a fost margaret thatcher, intr-un bar. ea ii povestea prin intermediul unui ecran imens de un razboi tot imens. aleksei s-a bucurat de imensitatea lucrurilor si si-a comandat o ciocolata imensa.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei s-a gandit sa se duca intr-un loc cu lumina obscura. l-a gasit in cele din urma si s-a uitat la umbre. a vrut sa le ia acasa sau macar sa-si faca si el umbrele lui. s-a gandit ca ii trebuie o veioza.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei a primit adineauri niste vesti bune.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei, zambeste..ha ha...
asta, la drept vorbind, e tot.
cea de-a doua jumatate a zilei a inceput cu un "ha ha" auzit si aleksei s-a gandit sa-l transmita mai departe.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei s-a gandit sa rasfoiasca o noua revista colorata, republik. aleksei s-a intristat la cat de urat scriu oamenii aia acolo, pacat de culori. a mazgalit-o toata cu o carioca neagra si a azvarlit-o.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei a iesit sa cumpere una, doua, trei, patru lucruri. s-a intors cu una, doua, trei, patru, cinci lucuri. facand un calcul simplu, in plus iesea un miros de parfum.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei s-a trezit intr-un parc singur singurel. ploua. a zis ca asta e moment magic si a vrut sa-l savureze cum se cuvine, asezandu-se pe o banca. momentul urmator nu a mai fost magic.
asta, la drept vorbind, e tot.
lui aleksei i s-a facut pofta de ciocolata calda. singurul companion a fost margaret thatcher, intr-un bar. ea ii povestea prin intermediul unui ecran imens de un razboi tot imens. aleksei s-a bucurat de imensitatea lucrurilor si si-a comandat o ciocolata imensa.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei s-a gandit sa se duca intr-un loc cu lumina obscura. l-a gasit in cele din urma si s-a uitat la umbre. a vrut sa le ia acasa sau macar sa-si faca si el umbrele lui. s-a gandit ca ii trebuie o veioza.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei a primit adineauri niste vesti bune.
asta, la drept vorbind, e tot.
aleksei, zambeste..ha ha...
sâmbătă, 13 septembrie 2008
ceva cu wittgenstein...
cum am spus intr-o seara ca eu as vrea sa fiu wittgenstein, o prietena draga mi-a trimis articolul asta, pt. documentare in pregatirea rolului.
dans
solduri unduindu-se, zambete, vin rosu varsat pe jos, norocul plimbandu-se pe stradutze inguste, tenisi stralucitori..
tenderness...
tenderness...
vineri, 12 septembrie 2008
4 in the morning
nu e nici NY, nu e nici the end of december, nu e nici cohen...sunt doar eu, fara somn, intr-o garsoniera de prin muncii. acuma nu e chiar panica rau, se mai intampla & mereu mai sunt si altii ce vad rasaritul fortati de soarta, nu de placere. l-am vazut mai des decat autobuzul 135 cu care ma plimb zilnic de cativa ani incoace. ma lasa rece.
bun. dorind ieri nespus de mult sa-l vad doar in vis, m-am gandit sa-mi fac somnul usor cu niste ceaiuri. cum sunt excesiv la arome, am bagat pe la orele 23 vreo 5 pliculete dintr-o cutie pe care scrie FRUCTOVIT - NOAPTE BUNA. in 3 minute eram zen, in 7 fericit si in 10 adormit. m-am trezit brusc dupa vreo jumatate de ora, proaspat, nou noutz, cu un kef nebun sa citesc ingredientele minune. si de vreo 4 ore le tot citesc.
multumesc fructovit, strasnica noapte...numai buna de citit compozitii, de scris pe bloguri si de urmarit rasaritul. daca nu-l prindeti, vi-l povestesc eu, cand va treziti.somn usor.
bun. dorind ieri nespus de mult sa-l vad doar in vis, m-am gandit sa-mi fac somnul usor cu niste ceaiuri. cum sunt excesiv la arome, am bagat pe la orele 23 vreo 5 pliculete dintr-o cutie pe care scrie FRUCTOVIT - NOAPTE BUNA. in 3 minute eram zen, in 7 fericit si in 10 adormit. m-am trezit brusc dupa vreo jumatate de ora, proaspat, nou noutz, cu un kef nebun sa citesc ingredientele minune. si de vreo 4 ore le tot citesc.
multumesc fructovit, strasnica noapte...numai buna de citit compozitii, de scris pe bloguri si de urmarit rasaritul. daca nu-l prindeti, vi-l povestesc eu, cand va treziti.somn usor.
plictis. fragmente
ambra blu: bai e totusi cohen
ambra blu: ar fi trebuit sa ne miscam mai cu talent
ambra blu: azi m-ai intristat cind mi-ai zis
egon: eu kiar sunt trist rau
ambra blu: poate daca vrei la steaua bilete
ambra blu: te mai pot ajuta :D
ambra blu: http://www.tolo.ro/2008/09/11/porumboiu-vorbeste/
egon: si tolo asta scrie uneori doar ca sa se afle in treaba
ambra blu: MULT
ambra blu: si PROST
egon: frate, asta nu e articol
egon: el nu spune nimic acolo
egon: adica pula mea..ce kkt e asta? 'vorbesti mult, nu mai esti ascultat'...i-a tb un ecran pentru asta
ambra blu: exact
egon: poate ar tb sa comentam
egon: nici baietii care scriu mult nu prea mai sunt bagati in seama
ambra blu: ia chiar
egon: cand o sa faci filme cu fete de astea artsy sa ma kemi consilier..
ambra blu: nu fac
ambra blu: fac doar cu muncitori agrari
ambra blu: cu miinile crapate
ambra blu: mii de flegme pe steaguri, pe steme, embleme
egon: asta de unde e?
ambra blu: nu mai stiu repari dai mei
ambra blu: obisnuiti cu viata grea
ambra blu: de sub poduri
ambra blu: frate tu ai drame existentiale
ambra blu: eu ma pis pe mine ca nam suc
egon: frate, dar nu stai in preerie sa ai magazinul la 100 de km si sa tb sa mergi cu camioneta printre coioti
ambra blu: dar e de coborit etaje
egon: da ai lift
ambra blu: nu merge, mortii lui, imi place sa rabd
egon: si pana se repara, bei de la chiuveta si pui zahar, ce faci??
ambra blu: nu beau nu fumez nu fut
ambra blu: azi la studio a venit o fetica de agentie
ambra blu: 21 ani
egon: asa
ambra blu: ochi albastri, genu kaili minog mai naspa
ambra blu: chioara saraca adica ochii albastri dar nu vedea cu ei
ambra blu: si toata lumea
ambra blu: dar acu imi dau seama ce pula mea povestesc despre ea?
egon: pai zi-mi care e faza
egon: adica ce s-a intamplat?
ambra blu: tocmai
ambra blu: nu e nici o faza
ambra blu: doar a venit o zinuta
ambra blu: pe la studio
egon: eu am vrut sa agat o femeie de 40 de ani astazi
egon: da imi venea sa rad, ca prima vrajeala din cap era "ai copii? hai sa-i plimbam prin parc"
egon: da frate, eu ma duc si fara bilet, soto gasesc pe-acolo ceva
egon: dar mai sunam si noi
ambra blu: da
ambra blu: miar placea bilet deja
egon: da, si mie..
egon: ca numai infratirea de un minut cu un gitanes ma sperie
ambra blu: brrr
egon: asta e paradoxul romaniei fratia daca te gandesti
egon: un tigan borat :"manca-ti-ash, un beelet la cohen ceva?"
egon: cohen pronuntat cum se scrie
ambra blu: coAn
ambra blu: aaa
egon: exact
ambra blu: )))
egon: COAN
ambra blu: leonard koan
ambra blu: ca tot a fost el zen
P.S: pt. o versiune extinsa si nitel murdara, pm me :D . daca vreti sa stiti cine e ambra,dati un click aici
ambra blu: ar fi trebuit sa ne miscam mai cu talent
ambra blu: azi m-ai intristat cind mi-ai zis
egon: eu kiar sunt trist rau
ambra blu: poate daca vrei la steaua bilete
ambra blu: te mai pot ajuta :D
ambra blu: http://www.tolo.ro/2008/09/11/porumboiu-vorbeste/
egon: si tolo asta scrie uneori doar ca sa se afle in treaba
ambra blu: MULT
ambra blu: si PROST
egon: frate, asta nu e articol
egon: el nu spune nimic acolo
egon: adica pula mea..ce kkt e asta? 'vorbesti mult, nu mai esti ascultat'...i-a tb un ecran pentru asta
ambra blu: exact
egon: poate ar tb sa comentam
egon: nici baietii care scriu mult nu prea mai sunt bagati in seama
ambra blu: ia chiar
egon: cand o sa faci filme cu fete de astea artsy sa ma kemi consilier..
ambra blu: nu fac
ambra blu: fac doar cu muncitori agrari
ambra blu: cu miinile crapate
ambra blu: mii de flegme pe steaguri, pe steme, embleme
egon: asta de unde e?
ambra blu: nu mai stiu repari dai mei
ambra blu: obisnuiti cu viata grea
ambra blu: de sub poduri
ambra blu: frate tu ai drame existentiale
ambra blu: eu ma pis pe mine ca nam suc
egon: frate, dar nu stai in preerie sa ai magazinul la 100 de km si sa tb sa mergi cu camioneta printre coioti
ambra blu: dar e de coborit etaje
egon: da ai lift
ambra blu: nu merge, mortii lui, imi place sa rabd
egon: si pana se repara, bei de la chiuveta si pui zahar, ce faci??
ambra blu: nu beau nu fumez nu fut
ambra blu: azi la studio a venit o fetica de agentie
ambra blu: 21 ani
egon: asa
ambra blu: ochi albastri, genu kaili minog mai naspa
ambra blu: chioara saraca adica ochii albastri dar nu vedea cu ei
ambra blu: si toata lumea
ambra blu: dar acu imi dau seama ce pula mea povestesc despre ea?
egon: pai zi-mi care e faza
egon: adica ce s-a intamplat?
ambra blu: tocmai
ambra blu: nu e nici o faza
ambra blu: doar a venit o zinuta
ambra blu: pe la studio
egon: eu am vrut sa agat o femeie de 40 de ani astazi
egon: da imi venea sa rad, ca prima vrajeala din cap era "ai copii? hai sa-i plimbam prin parc"
egon: da frate, eu ma duc si fara bilet, soto gasesc pe-acolo ceva
egon: dar mai sunam si noi
ambra blu: da
ambra blu: miar placea bilet deja
egon: da, si mie..
egon: ca numai infratirea de un minut cu un gitanes ma sperie
ambra blu: brrr
egon: asta e paradoxul romaniei fratia daca te gandesti
egon: un tigan borat :"manca-ti-ash, un beelet la cohen ceva?"
egon: cohen pronuntat cum se scrie
ambra blu: coAn
ambra blu: aaa
egon: exact
ambra blu: )))
egon: COAN
ambra blu: leonard koan
ambra blu: ca tot a fost el zen
P.S: pt. o versiune extinsa si nitel murdara, pm me :D . daca vreti sa stiti cine e ambra,dati un click aici
joi, 11 septembrie 2008
chistoc
exista o nevroza in randul oamenilor care vad mult filme. critici, simpli spectatori, unii priceputi, altii nu prea, altii deloc, toti in cautarea aurului. toti in cautarea unui tarkovski, fellini, bergman...capodopera care sa ii bulversee si sa le schimbe reperele. din nefericire, mai toti si mai mereu sunt nemultumiti.
sunt 2 regizori pe care-i ador. unul dintre ei si-a tras un glonte in cap, altul e bine mersi. nici unul dintre ei n-a facut si n-o sa faca niciodata valva. filmele lor au personaje asemanatoare mucurilor de tigara. strivite.
sunt 2 regizori pe care-i ador. unul dintre ei si-a tras un glonte in cap, altul e bine mersi. nici unul dintre ei n-a facut si n-o sa faca niciodata valva. filmele lor au personaje asemanatoare mucurilor de tigara. strivite.
blandetea noptii...
mereu am fost curios sa o cunosc pe aceasta doamna . acest personaj obsesiv & obsedant al scrierilor lui radu cosasu ma duce cu gandul la fitzgerald.
miercuri, 10 septembrie 2008
multumesc
prm trimite comisie de anketa la icr. icr e sub patronajul presedentiei. pdl e partidul presedintelui. pdl se aliaza politic cu prm pt bunul mers al tarii in care traim. multumesc, de mult timp doream sa traiesc intr-o lume absurda.
pe acoperisul NY-ului
eu cred ca baiatul asta de pe bloc a fost primul hip hoper...
altfel, un mare poet acest miguel pinero...
de altfel, si filmul (biopicul) de la exceptional incolo...
altfel, un mare poet acest miguel pinero...
de altfel, si filmul (biopicul) de la exceptional incolo...
o umbra cu o inima
s. nu avea notiunea spatiului sau a timpului. pentru ea erau doar 2 amanunte insignifiante. putea sa fie in orice forma, oricand, oriunde. ca sa nu te deranjeze prea mult se facea dint-odata extrem de mica, puteai la o adica sa ti-o pui si-n buzunar si se lipea de tine. nu era nimic tactil, era o umbra mica de tot, cat un deget. acea umbra radea si fuma cand avea kef. s. venea in orice moment, oriunde. daca aveai nevoie de un zambet, se facea din nou umbra si venea urgent la tine acasa, in parc, intr-un tramvai, in orice colt al lumii. putea sa-ti aduca si flori. e singura tipa pe care o stiu aducand flori. in linistea bolnava a serilor dintr-un oras blestemat (iasi), s. se transforma in inima si batea usor pt. tine. la un moment dat aceasta umbra a plecat intr-un loc unde nu stie nimeni de ea. nu e o metafora ieftina, pur si simplu a disparut intr-un loc cu multe icoane. la o manastire.
mi-s dori sa fiu umbra ei pentru cateva minute, candva.
mi-s dori sa fiu umbra ei pentru cateva minute, candva.
lance & ulrich
intr-unul din cele mai spectaculoase etape de munte din turul frantei,in 2003, lance armstrong, zeul, a cazut. ulrich, care niciodata nu a putut sa se ridice din sa, l-a asteptat. in acel moment ar fi putut sa castige turul frantei. ar fi putut sa jubileze dupa atatia ani de umilinta cand a iesit mereu al doilea, dupa lance. l-a asteptat si lance a zburat. era singurul dintre toti concurentii care putea sa zboare.
lance a anuntat zilele trecute ca se intoarce in turul frantei. mi-e greu sa cred ca fara ulrich mai are aripi...i love them both :)
lance a anuntat zilele trecute ca se intoarce in turul frantei. mi-e greu sa cred ca fara ulrich mai are aripi...i love them both :)
marți, 9 septembrie 2008
intr-un parc...
"The other day I noticed B. along one of the footpaths in the Luxembourg Gardens, reading a newspaper in a way that reminded me of one of his characters. He was seated in a chair, lost in thought, as he usually is. He looked rather unwell. I didn't dare approach him. What would I say? I like him so much but it's better that we not speak. He is so discreet! Conversation is a form of play-acting that requires a certain lack of restraint. It's a game which B. wasn't made for. Everything about him bespeaks a silent monologue."
fetze
inainte de scorsese, inainte de fratii dardenne,inainte de puiu...inainte de multi alti baieti ce bruscheaza lentilelor camerelor cu furii de nedescris a fost un domn - john cassavetes.
pina & vera
pe una am vazut-o doar in materiale video (pina), pe cealalta (veronica l.) am vazut-o si in realitate. una a redefinit dansul contemporan, cealalta a jucat in 2 filme ale lui bertolucci (luna si ultimul tango la paris). una imi zambeste dintr-un clip, cealalta imi zambeste dintr-un colt al memoriei mele unde invitatia ei la film, fumul de tigara, fularul ei lung, cartea lui pasolini si acel 'bonjour' inegalabil mi-au facut prietenoasa toamna.
luni, 8 septembrie 2008
despre un erou
exista un actor minunat in universul asta care a avut un talent innascut in a-si fute viata. numele sau e mickey rourke. cu multi ani in urma zambea unor pestisori colorati in rumble fish, avea grija de un baiat dement in pope of greenwich village, iubea fara cuvinte o fata dintr-un parc de distractii in homeboy, plangea si-si inghitea lacrimile in francesco si se imbata in barfly. apoi si-a cam bagat pula si a inceput sa boxeze. a inceput sa traga de fiare, apoi de sticla, apoi de prafuri, apoi de rolurile second hand in care isi etala muschii si acel toughness steril...
si in momentul in care devenise o gluma sinistra, mickey si-a luat manusile din cui si i-a 'futut' pe toti. ca sa folosesc o metafora ieftina, a revenit in ringul actoriei si al vietii. asta, intr-un film numit the wrestler - marele premiu la venetia, unde wenders si-a motivat decizia astfel: "This is for a film with a truly heartbreaking performance in the very sense of the word, and if I say heartbreaking, you know I am talking about Mickey Rourke"
cred ca va fi ultimul mare rol al sau. o ultima reverenta, un ultim tango al unui erou.
homeboy:
wrestler
si in momentul in care devenise o gluma sinistra, mickey si-a luat manusile din cui si i-a 'futut' pe toti. ca sa folosesc o metafora ieftina, a revenit in ringul actoriei si al vietii. asta, intr-un film numit the wrestler - marele premiu la venetia, unde wenders si-a motivat decizia astfel: "This is for a film with a truly heartbreaking performance in the very sense of the word, and if I say heartbreaking, you know I am talking about Mickey Rourke"
cred ca va fi ultimul mare rol al sau. o ultima reverenta, un ultim tango al unui erou.
homeboy:
wrestler
Abonați-vă la:
Postări (Atom)