vineri, 28 noiembrie 2008
samburi si coji de portocale
"In alte vremuri, stind langa Foisor, ca sa-mi bucur iubita, plecam cu sacosa la Hala Traian sa cumpar gheata si fructe, ii placea sa se trezeasca la trei noaptea, sa-mi ceara un mar si adormea faramitandu-i usor samburii. Pana cand intr-o zi a adus, sus, in mansarda, un frigider nou si n-am mai putut indura. S-a retras incet-incet, in varful picioarelor, punandu-si palma la gura."
"Si nu altceva vei gasi in inima mea cand o vei deschide ca pe un seif din Ohio, la moartea proprietarului ei. Acolo vei gasi o sticla cu suc de rosii, timbre de 0,55 lei, doua bilete de cinema la Blow-up, trei boabe de cafea si cojile de portocale din vagonul-restaurant Bucuresti-Timisoara, din care te-am rugat sa faci dulceata. Si nu ai facut".
"Si nu altceva vei gasi in inima mea cand o vei deschide ca pe un seif din Ohio, la moartea proprietarului ei. Acolo vei gasi o sticla cu suc de rosii, timbre de 0,55 lei, doua bilete de cinema la Blow-up, trei boabe de cafea si cojile de portocale din vagonul-restaurant Bucuresti-Timisoara, din care te-am rugat sa faci dulceata. Si nu ai facut".
joi, 27 noiembrie 2008
marți, 25 noiembrie 2008
mrrrr
sunt multe motivele pentru care prefer cinema-ul in locul teatrului. toate sunt de ordin tehnic-nevrotic-social (tare asta, nu?;)), asa ca la piese ajung (rar, ce-i drept) din motive ce nu prea au legatura cu teatrul : fie sunt invitat, fie vreau sa las impresia de baiat cultivat, fie vreau sa vad o actrita in carne si oase, fie din snobism. as putea lejer sa ma lipsesc de el. iar cronicile le citesc ca pe bloguri, ca mare diferenta nu gasesc. majoritatea au acelasi stil confesiv, ca spre deosebre de cinema unde scaunele sunt jerpelite, e intuneric in sala si omuletii de pe ecran nu transpira langa tine, la teatru ai socializare din greu. conventii si prejudecati, luati-le cum vreti.
habar nu am cata dreptate are liviu ornea in textul sau din observatrul cultural. nici nu stiam de el (mea culpa) pana luna trecuta cand i-am citit niste observatii de bun simt despre cinema in ID. e de bine, e de rau?
habar nu am cata dreptate are liviu ornea in textul sau din observatrul cultural. nici nu stiam de el (mea culpa) pana luna trecuta cand i-am citit niste observatii de bun simt despre cinema in ID. e de bine, e de rau?
duminică, 23 noiembrie 2008
umbre
inchipuiti-va o camera imensa, goala.
nimic pe pereti, nimic pe parchet.
lumina difuza.
nu se intampla nimic, doar 2 umbre danseaza pentru cateva clipe si dispar...
nimic pe pereti, nimic pe parchet.
lumina difuza.
nu se intampla nimic, doar 2 umbre danseaza pentru cateva clipe si dispar...
pink & mailer
jurnalul lui warhol e categoric o biblie a coolness-ului. daca e sa subliniezi fraze tari, e nevoie sa mazgalesti cam toata cartea. iar insideurile cu toata lumea de atunci sunt fabuloase.
la un moment dat, la o petrecere apare celebrul normal mailer. dupa scurt timp, unul din apropiatii gay ai lui warhol vine la acesta cu un ochi invinetit. warhol il intreaba ce s-a intamplat si asta ii spune ca mailer l-a pocnit doar pt. ca avea o jacheta roz. reactia lui warhol : " norman mailer was one of the few intelectualls that i really enjoed" ;)
ps: stiu ca multa lume ma roaga sa scriu despre edie sedgwick. promit sa o fac, dar tb sa mai ma documentez, pt. ca va fi una din cele mai tari kestii scrise de mine, ever. ;)
la un moment dat, la o petrecere apare celebrul normal mailer. dupa scurt timp, unul din apropiatii gay ai lui warhol vine la acesta cu un ochi invinetit. warhol il intreaba ce s-a intamplat si asta ii spune ca mailer l-a pocnit doar pt. ca avea o jacheta roz. reactia lui warhol : " norman mailer was one of the few intelectualls that i really enjoed" ;)
ps: stiu ca multa lume ma roaga sa scriu despre edie sedgwick. promit sa o fac, dar tb sa mai ma documentez, pt. ca va fi una din cele mai tari kestii scrise de mine, ever. ;)
simtul masurii
o kestie care ma intriga in ultima vreme e lipsa masurii la unii care se vor a fi vedete sau chiar sunt. multi din zona culturala se comporta ca si cum n-ar fi citit niciodata o carte, n-ar fi vazut niciodata vreun film si nici umblati prin afara nu par fi fost. pur si simplu nu se prinde de ei cultura, sunt imuni la sensibilitati livresti si se comporta cu o emfaza ridicola. si-atunci ma intreb la ce bun?
diferente:
sambata la targ, liiceanu mi s-a parut f. sensibil, emotionat si cald. cerand un autograf pt. un prieten, mi-a multumit la randul sau politicos si uman. 2 ore mai tarziu, dandu-ma pe net, am vazut reluarea unei inregistrari cu plesu la emisiunea garantat 100%. ce ma fascineaza e inteligenta sa fascinanta, neincremenita in proiect. e un om viu, zambitor si mereu cu o groaza de dileme pe care incearca sa le puna cel putin in contextul potrivit, chiar daca uneori nu le gaseste solutia. l-am auzit de nenumarate ori spunand "nu stiu..sper..poate.."
astazi, dau la tv de emisiunea mihaelei radulescu. invitati, malaele cu 2 actori din filmul sau, nunta muta. mi s-au parut de un prost gust desavarsit. laudandu-si filmul excesiv, fara nici un simt al ridicolului, au ajuns sa se lanseze in niste verdicte de o tzoparlanism de bodega de cartier: "cei carora nu le place filmul asta sunt niste idoti!!!" "cine spune ca filmul asta e unul prost, e un om prost"...inteleg orgoliul artistilor, dar serios, nu esti von trier sa-ti permiti astfel de afirmatii..si nici pe ala nu l-am auzit vreodata spunand ca cei ce nu-i apreciaza filmul sunt de kkt, ci mai degraba ca face cele mai misto filme, ceea ce nu-i chiar departe de adevar. iar mihaela radulescu are un tic de tzoapa mai nou, din doua in doua fraze spune "fratilor".
dar cine-s eu sa judec, sunt unul din prostii lui malaele. pe voi, fanii necinditionati ai lui, va astep sa ma bucurati cu intelepciunea voastra...
diferente:
sambata la targ, liiceanu mi s-a parut f. sensibil, emotionat si cald. cerand un autograf pt. un prieten, mi-a multumit la randul sau politicos si uman. 2 ore mai tarziu, dandu-ma pe net, am vazut reluarea unei inregistrari cu plesu la emisiunea garantat 100%. ce ma fascineaza e inteligenta sa fascinanta, neincremenita in proiect. e un om viu, zambitor si mereu cu o groaza de dileme pe care incearca sa le puna cel putin in contextul potrivit, chiar daca uneori nu le gaseste solutia. l-am auzit de nenumarate ori spunand "nu stiu..sper..poate.."
astazi, dau la tv de emisiunea mihaelei radulescu. invitati, malaele cu 2 actori din filmul sau, nunta muta. mi s-au parut de un prost gust desavarsit. laudandu-si filmul excesiv, fara nici un simt al ridicolului, au ajuns sa se lanseze in niste verdicte de o tzoparlanism de bodega de cartier: "cei carora nu le place filmul asta sunt niste idoti!!!" "cine spune ca filmul asta e unul prost, e un om prost"...inteleg orgoliul artistilor, dar serios, nu esti von trier sa-ti permiti astfel de afirmatii..si nici pe ala nu l-am auzit vreodata spunand ca cei ce nu-i apreciaza filmul sunt de kkt, ci mai degraba ca face cele mai misto filme, ceea ce nu-i chiar departe de adevar. iar mihaela radulescu are un tic de tzoapa mai nou, din doua in doua fraze spune "fratilor".
dar cine-s eu sa judec, sunt unul din prostii lui malaele. pe voi, fanii necinditionati ai lui, va astep sa ma bucurati cu intelepciunea voastra...
vineri, 21 noiembrie 2008
valuri
ce-mi place mie la argentinieni e ca nu se incurca prea mult in fineturi si simt o teribila dorinta de a sari. fie meci de fotbal, fie concert, ei fac valuri. si nu aveau cum sa nu sara si la cel mai energic om de pe planeta.
sunt tare curios cum ar arata cehov pus pe scena la ei...la o scena de dans plina de melancolie, s-ar ridica vreo 50-100 de spectatori si ar incepe sa danseze tango, sa dea un feedback corespunzator.
sunt tare curios cum ar arata cehov pus pe scena la ei...la o scena de dans plina de melancolie, s-ar ridica vreo 50-100 de spectatori si ar incepe sa danseze tango, sa dea un feedback corespunzator.
joi, 20 noiembrie 2008
aia cu "ce-am mai simtit"
au ajuns sa ma scoata din sarite cronicile de film/teatru/carte unde cel ce scrie povesteste conjunctura vederii/citirii operei respective. si apoi o baga pe aia cu 'ce-am mai simtit' in diferite momente ale receptarii. despre film/piesa sau carte nu afli mare lucru, nici macar daca e buna sau nu, dar cu siguranta afli cu cine s-a vazut/cu cine a zambit/ cu cine s-a intalnit/ de cine si-a amintit. chiar daca habar nu ai de persoanele respective, afli dintr-o data cam ce culoare ii place, cam ce mananca, cam ce esarfa a avut prietena - prietenului si tot asa...si aaah, am simtit, nu stiu cum, ceva ce nu poate fi definit, spus in cuvinte...in schimb bat campii despre cum o piesa din film mi-a amintit mie de vecinul meu dintr-a sasea, cel cu care am jucat candva fotbal si care avea taica-su fotograf...
miercuri, 19 noiembrie 2008
luni, 17 noiembrie 2008
Sunday At Devil Dirt
un album de prin mai al celor doi, Mark Lanegan & Isobel Campbell. sub Ballad Of The Broken Seas, care era exceptional. asta e doar ok.
cul-de-sac
dsr din imagine pune la un moment dat niste ziare printre degetele unui borfas ce seamana cu bukowski la frumusete si apoi da foc. acesta se trezeste, stinge focul si o intreaba calm, scotandu-si cureaua tacticos: "foarte amuzant. ce-i asta?" "un joc, bicicleta.iti place?" ...urmeaza o confruntare fizica la sfarsitul careia monstruletul ii spune frumoasei "ei bine, acum ai invatat un joc nou numit "bataia". iti place?"
o comedie neagra & absurda, mult mai amuzanta ca celebrul bal al vamipirilor, de acelasi polanski.
duminică, 16 noiembrie 2008
la peau douce
cu ocazia lansarii in romania a romanului 'sarutari de cinema', de eric fottorino (director le monde) s-a prezentat si filmul lui truffaut 'la peau deuce' la institutul francez. nu pot sa zic decat ca m-am indragostit si eu, ca eroul din carte, de o actrita, Françoise Dorléac.
sâmbătă, 15 noiembrie 2008
cheever
John Cheever, Bullet Park (traducere din limba engleză şi note de Ciprian Şiulea, Editura Polirom, 2008). Unul dintre acei extraordinari scriitori americani care, impasibil, fără să ridice vocea, fără arii de mare coloratură postmodernistă, cu sobrietatea perversă a ironiei necruţătoare, ştie să privească în adîncul banalului, al plictisului, al nimicului vital, pentru a ajunge la explozia finală a exasperării. Impecabil şi stăruitor ca Bolero-ul lui Ravel. (Radu Cosaşu) - Dilema Veche
o singura corectie: romanul e aparut la polirom in 2007. in rest, subscriu si multumesc totodata :)
o singura corectie: romanul e aparut la polirom in 2007. in rest, subscriu si multumesc totodata :)
vineri, 14 noiembrie 2008
nunta muta
e un film ciudat pe care nu stii de unde sa-l apuci. se cunoaste ca e facut de un regizor venit din teatru, motiv pt. care unele mizanscene nu prea au treaba cu cinema-ul. nu are rabdare, disciplina, stil. un ghiveci inegal. la un loc situatii grosiere, metafore jenante (o sanziana suicidara prin padure, un nebunel ce zboara cu aripi de inger deasupra bisericii, o caravana de circ filmata cu incetinitorul pt. a ne arata magia pe care altminteri nu o puteam vedea, piticii ce raman copii, tancul rusesc ce sparge casa), secvente emotionante(cele de la nunta propriuzisa, cu mireasa stanjenita de ridicolul dansului fara muzica, nebunia socrului care bate in masa si urla "nunta, baaa", secventa cu batrana intervievata careia ii este filmat profilul foarte atent, etc).
sintetizand, ar fi "am facut si noi "amarcord" in felul nostru. am facut si noi "amarcord" cum am putut"....
sintetizand, ar fi "am facut si noi "amarcord" in felul nostru. am facut si noi "amarcord" cum am putut"....
joi, 13 noiembrie 2008
marți, 11 noiembrie 2008
luni, 10 noiembrie 2008
Ma tristesse n'est pas un reproche vous savez
filmele cu 1000 de morti, sange pe pereti, organe taiate sau cele cu 'sexual explicit content' par in comparatie cu 'la mamam et le putain' lopatzelele unui copil in pantaloni scurti, dintr-un parc.
o sa fie in curand la cinema, in cadrul festivalului de film francez. e alegerea lui cristi puiu. are vreo 3 ore jumate, dar simti la sfarsit ca ai vazut toata istoria nefericirii in dragoste prin fata ochilor.
nu va asteptati doar la monologul de mai jos, nu e chiar totul in nota tragica, are si cateva scene kinky rau ;)
o sa fie in curand la cinema, in cadrul festivalului de film francez. e alegerea lui cristi puiu. are vreo 3 ore jumate, dar simti la sfarsit ca ai vazut toata istoria nefericirii in dragoste prin fata ochilor.
nu va asteptati doar la monologul de mai jos, nu e chiar totul in nota tragica, are si cateva scene kinky rau ;)
feng shui-ul s-a stricat
ma bate gandul ca la inceputul anului viitor sa binevoiesc a-i primi pe preotii aia care vin sa dea cu aghiazma (asa se keama?) prin casa. nu o sa le mai inkid usa in nas pe motiv de agnosticism, ca agnosticismul asta al meu nu face deloc casa buna. la propriu. din cand in cand, niste spirite ma viziteaza in garsoniera si ma tin treaz nopti intregi de-a randul. poate daca vad cum scriu aici la ora 4 dimineata (puteti sa verificati data publicarii pt. cei mai sceptici dintre voi) li se fac mila si ma lasa sa dorm. putin, stiu ca eu nu am nevoie de somn de frumusete, dar serios, n-as vrea sa par desprins din corpse bride.
ah, si daca tot vin atat de des, am sa le trec la intretinere de-acuma. sa fie acolo pe lista eu + insomnii (2,3,4, cate-or fi).
ah, si daca tot vin atat de des, am sa le trec la intretinere de-acuma. sa fie acolo pe lista eu + insomnii (2,3,4, cate-or fi).
duminică, 9 noiembrie 2008
un nas mai tare ca beckett
cu vreo 2 ani in urma, m-am dus prima data la 'ultima banda a lui krapp'. in fata mea statea o tipa singura, cu un nas superb. in general, nu te indragostesti de nasul cuiva. te indragostesti de buze, ochi, maini, sprancene, sani, picioare, glezne, solduri, cur, coapse, degete, talie, etc..dar nu de nas. faptul ca are parul blond, tuns exact cat sa-i acopere jumatate de ceafa, ochii caprui, degetele lungi si talia subtire e joc secund, credeti-ma. nasul ala face cel mai misto profil vazut de mine vreodata. inutil sa mai zic ca vizionarea piesei a fost complet ratata (noroc ca am mai fost de 2 ori ulterior, sa apuc sa vad si eu piesa totusi). am privit ca ultimul psihopat acel - da, ati ghicit, nas.
continuarea : nu m-a privit decat o clipa, nu a schitat nici un zambet (unii vor zice "nu se poate, nu cred", unii vor zice desigur "normal") si si-a facut disparut profilul.
aseara, s-a intamplat sa ne fie ambilor sete. mie de alcool, ei de cultura. in drum spre o crasma primitoare, am vazut nasul. se plimba drept si grabit spre premiera de la bulandra a regelui lear. aici se opreste marturisirea mea. ridicolul si patetismul, pe alta data.
continuarea : nu m-a privit decat o clipa, nu a schitat nici un zambet (unii vor zice "nu se poate, nu cred", unii vor zice desigur "normal") si si-a facut disparut profilul.
aseara, s-a intamplat sa ne fie ambilor sete. mie de alcool, ei de cultura. in drum spre o crasma primitoare, am vazut nasul. se plimba drept si grabit spre premiera de la bulandra a regelui lear. aici se opreste marturisirea mea. ridicolul si patetismul, pe alta data.
vizita la muzeu...
mnac. nu o sa ma arunc la judecati de valoare - nu ma pricep.
in schimb pot spune ce mi-a placut mult. tolici - cu celebrul park si cu o serie de tablouri-acts.
in seria acts e un tablou (iarna) ce m-a fascinat. in ciuda tristetii pe care o exprima (femeie singura pe o strada ingusta, intr-o zi de iarna), in sine, nu pare trist - pt. ca-ti permite sa fii martorul ecoului propriilor necazuri si dezamgiri si asta te face sa te simti pentru o clipa mai putin nasol. exact ca la edward hopper, unde empatizezi puternic cu subiectii.
alta kestie f. misto mi s-a parut expozitia de fotografii "bucuresti - a cannibal city" (din nefericire, astazi a fost ultima zi in care puteati sa o vedeti). ce mi s-a parut FREAKY e amplasarea ei, la etajul 4, exact unde e terasa. ceea ce vezi in fotografii (un bucuresti distrus, hidos), poti vedea cu ochiul liber la 10 metri mai incolo.
in expozitie nu era picior de om. in schimb pe terasa erau tinerii artsy ai bucurestiului carora li se pare al naibii de cool sa vezi mizeria la o scara mai mare, de undeva de sus, dintr-o cladire ODIOASA.
in schimb pot spune ce mi-a placut mult. tolici - cu celebrul park si cu o serie de tablouri-acts.
in seria acts e un tablou (iarna) ce m-a fascinat. in ciuda tristetii pe care o exprima (femeie singura pe o strada ingusta, intr-o zi de iarna), in sine, nu pare trist - pt. ca-ti permite sa fii martorul ecoului propriilor necazuri si dezamgiri si asta te face sa te simti pentru o clipa mai putin nasol. exact ca la edward hopper, unde empatizezi puternic cu subiectii.
alta kestie f. misto mi s-a parut expozitia de fotografii "bucuresti - a cannibal city" (din nefericire, astazi a fost ultima zi in care puteati sa o vedeti). ce mi s-a parut FREAKY e amplasarea ei, la etajul 4, exact unde e terasa. ceea ce vezi in fotografii (un bucuresti distrus, hidos), poti vedea cu ochiul liber la 10 metri mai incolo.
in expozitie nu era picior de om. in schimb pe terasa erau tinerii artsy ai bucurestiului carora li se pare al naibii de cool sa vezi mizeria la o scara mai mare, de undeva de sus, dintr-o cladire ODIOASA.
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
doar o ora...
bitzu e singurul om pe care-l stiu compus doar din inima, vene si artere. orice intalnire cu el sau cu inima lui (e totuna) te copleseste. dimineata la 7 a facut rost de numarul meu de telefon si a fost rugat in mod expres sa nu ma sune mai devreme de 12, pt. ca cristi e obosit, deprimat si doarme nitel mai mult sambata.
cum bataile inimii nu le poti controla, in mai putin de ora m-a sunat sa-mi ureze diverse kestii si sa-mi spuna ca ma iubeste. venele lui au devenit un covor mare, rosu, de sute de kilometrii.
cum bataile inimii nu le poti controla, in mai putin de ora m-a sunat sa-mi ureze diverse kestii si sa-mi spuna ca ma iubeste. venele lui au devenit un covor mare, rosu, de sute de kilometrii.
miercuri, 5 noiembrie 2008
tot despre gvs
in articolul f. misto din rekino :)
m-a amuzat kestia asta:
" În topul său pentru 2002, publicat în Artforum, însuşi John Waters scria: „Atît de lent, atît de formal, atît de coios, atît de al naibii de bun. Nu vă culcaţi cu nimeni care nu iubeşte filmul ăsta.” [şi cum mi-aş putea permite să-l contrazic?!]…"
subscriu...bine, as mai avea o lista, dar gerry e un criteriu bun si hamletian :"to fuck or not to fuck?"
m-a amuzat kestia asta:
" În topul său pentru 2002, publicat în Artforum, însuşi John Waters scria: „Atît de lent, atît de formal, atît de coios, atît de al naibii de bun. Nu vă culcaţi cu nimeni care nu iubeşte filmul ăsta.” [şi cum mi-aş putea permite să-l contrazic?!]…"
subscriu...bine, as mai avea o lista, dar gerry e un criteriu bun si hamletian :"to fuck or not to fuck?"
troubled land...
nu-mi place obama. e prea mult jesus in discursurile lui si nici kestiile astea cu "hai, sa facem, putem" nu mai ma impresioneaza. nu-mi placea nici mccain ala.
nu-mi prea plac democratii. dar recunosc ca-s buni pe politica interna.
nu-mi prea plac nici republicanii. dar recunosc ca-s jalnici in politica interna si ok in schimb in cea externa.
in schimb recunosc ca america is a fucking beautiful country si acuma a vrut sa-si linga ranile alegandu-l pe obama. america devine un camin ermetic, caldutz....cred ca isi doreau mai mult ca oricand...
nu-mi prea plac democratii. dar recunosc ca-s buni pe politica interna.
nu-mi prea plac nici republicanii. dar recunosc ca-s jalnici in politica interna si ok in schimb in cea externa.
in schimb recunosc ca america is a fucking beautiful country si acuma a vrut sa-si linga ranile alegandu-l pe obama. america devine un camin ermetic, caldutz....cred ca isi doreau mai mult ca oricand...
luni, 3 noiembrie 2008
la o parte, bleah...
cand eram prin facultate am citit pizdetz. mi-a placut mult, recunosc. era autorul ala care avea o poezie misto prin revista timpul, din care nu-mi amintesc decat 2 versuri cretine: "la o parte bleah, geanta este grea" si "fute-o ma, ca nu te iubeste".
apoi l-am cunoscut la o lansare, mi s-a parut f. politicos si manierat. am schimbat 2vorbe si mai tarziu mi-a oferit o bere in cannabis, la un concert luna amara.
letopizdetzul l-am citit pe culoarul unui tren de noapte. rapidul bucuresti-iasi. fumam, era un frig de ma cacam pe mine, gagica-mea dormea in compartiment, iar eu chiar eram intr-un film misto. ca subtitlul cartii - cactusi albi pentru iubita mea...
apoi a urmat bong si tot asa...
ce vroiam eu sa zic de fapt era numele autorului, alexandru vakulovski
despre tolici nu stiu sa zic multe lucruri, decat ca are o expozitie faina tare la MNAC. pana la sf. lui noiembrie ;)
apoi l-am cunoscut la o lansare, mi s-a parut f. politicos si manierat. am schimbat 2vorbe si mai tarziu mi-a oferit o bere in cannabis, la un concert luna amara.
letopizdetzul l-am citit pe culoarul unui tren de noapte. rapidul bucuresti-iasi. fumam, era un frig de ma cacam pe mine, gagica-mea dormea in compartiment, iar eu chiar eram intr-un film misto. ca subtitlul cartii - cactusi albi pentru iubita mea...
apoi a urmat bong si tot asa...
ce vroiam eu sa zic de fapt era numele autorului, alexandru vakulovski
despre tolici nu stiu sa zic multe lucruri, decat ca are o expozitie faina tare la MNAC. pana la sf. lui noiembrie ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)