in estonia, in afara de sex si droguri, nu prea ai kestii interesante de facut. nu ca in alte tari oferta ar fi mult mai generoasa, dar mai ai un vis acolo, o terasa, o iesire la iarba, un munte , o mare, o prietena de scos la un cico...cand nici astea nu se prind de tine, prinzi kef de taiat venele. daca nici un tata peste si totodata filosof practician, care-ti ofera pe langa cocaina, acid, iarba si curve, bonus un sfat rupt din cartile lui cioran (ala cu sinuciderea drept rezerva in cazul in care situatia se impute defintiv), nu te pune nitel pe picioare, e cazul sa iei calea padurii. fara tamtam si circ, ca-n antichristul, ci fix ca-n legendele cu batranii ce se duc sa moara putin. pe scurt: magnus.
nu zic, nici filmul asta nu depaseste liga lui ceylan in care actorii mai degraba pozeaza la aparatul foto decat sa joace, dar mai e cate o secventa in care citesti si altceva in loc de disperarea ca tb sa mai traga 7 duble nemiscati pana la pauza de cafea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
pai ăla era tac'su şi umbla cu o vagaboandă. nu! cred că că umbla cu două. şi bravo lui, că îi dădea lui fie-său ce era mai bun. Nu am înăţat asta mereu: faptul că părinţii au mereu dreptate şi că întotdeauna îţi vor oferi ce trebuie. :))
Trimiteți un comentariu