ce iubesc la cioran e modul in care si-a locuit tristetea cu acel dandysm unic. la batranete, nevoit sa-si puna o lucrare dentara noua, si-a ales una scumpa, platind o suma imensa pentru castigurile lui.
asa si baietii de la placebo imi plac mult. oricat de dark ar fi, mai trantesc cate o piesa din asta, o voiosenie de zici ca-i compact:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
cit de cool: cioran & placebo! never thought they wd make a good match, but they do ;)
ps si nu stiam anecdota dentista, oh my...
anecdota am citit-o in 'scrisorile catre wolfgang kraus'. citez:
"7.3.1977. În ciuda pesimismului său, Cioran decide să i se facă o punte dentară în valoare de 5 000 de franci şi care, probabil, va dăinui şi după moartea sa. Refuză soluţia mai ieftină, cu o durată de viaţă mai scurtă."
ah, mai e o completare: "Aşadar, e totuşi un optimist? "
mi se pare ca e citit intr-o keie proasta. cioran a fost mereu un tip extrem de grijuliu estetic. neglijenta lui e studiata. dar cred ca prea putini au ochi sa vada asta.
n'am nimic cu voiosia da [mie] nu mi se pare ca rimeaza cu molko&co. nu prea m'a miscat ultimu disc [sau penultimu], am sarit si gigu din buc acum.
si zic asta in conditiile'n care discurile lor 2 si 3, back in the 90s, mi se par impecabile, 2 l'as pune oricand intr'un top 10 pe deceniul ala...
da, 'without you i'm nothing' cat si 'black market music' sunt peste ultimele 2. acuma ce sa fac, sa le zic 'adio'?
acuma io ce sa raspund la intrebarea asta? [nu stiam ce sa raspund nici daca nu era retorica] :)
Trimiteți un comentariu