miercuri, 21 aprilie 2010

gigante

copilul din lake tahoe s-ar putea ca la un moment dat sa ajunga supraveghetor intr-un supermarket alimentar. totodata s-ar putea sa se si indragosteasca. intr-un final, va imbratani si va ajunge sa aiba un destin asemanator cu al unuia din filmul whisky

in niciuna din etape nu pare a se intampla ceva semnificativ. nu e nevoie, pentru ca filmele va vor arata ca viata lui are un sens chiar si in mersul sau trist pe o strada goala.

2 comentarii:

ambra blu, furia roja spunea...

zen, asea, ca si la gvs in jerry
am vazut ieri la masa doo fete de mall care isi povesteau filme, inclusiv almodovar, concluzionind - una din ele - ca, 'i plac foarte mult filmele, chiar daca ii poate lua si 2 saptamini sa termine de vazut unu'
asta e tot poezia spatiilor goale?

ps: sa nu se itneleaga ca am ris de fetel de mall, mi-a placut situatia si am tinut cu ele

EgoN spunea...

eu tin mai degraba cu poezia sticlelor goale, adica tin cu echipa baietilor.