diavolul vine si din politete

aseara aveam bilet la "sfarsit de partida" a lui beckett, la teatrul metropolis.
detalii gasiti aici:
http://www.teatrulmetropolis.ro/index.php?p=detalpiesa&idp=32

cu un sfert de ora inainte de inceperea piesei, eu eram blocat in trafic, intr-un taxi ce parea parcat de-o vesnicie in mijlocul bulevardului. platesc si cobor. imi vine in minte filmul forrest gump. empatizam puternic cu personajul filmului, ma simteam super idiot ca nu ma gandisem sa plec mai devreme de-acasa. asa ca ma apuc de alergat. ducandu-ma totusi la o piesa de beckett, eram incaltat cu o pereche de bocanci grei (nu merge sa fii in tenisi colorati cand pe scena aia scuipa moartea). de curand m-am pricopsit si cu 2 pietricele la rinichi, motiv pentru care alergatul meu semana cu pedalatul in gol a unei biciclete medicinale. ajung la limita si cortina se ridica.
decorul -lugrubu. personajele sunt la fel de vesele cam cat de albe sunt ciorile. claustrofobie. si fix atunci ma apuca tusea de la alergat si aerul rece nefamiliar plaminilor mei incalziti cu fumul tigarii. in acel moment, va rog sa ma credeti voi, neprivitori de OTV (ca ceilalti ma cred oricum) l-am vazut pe cel RAU. mi-era o rusine fantastica sa tusesc pe cat imi venea, eram la capatul randului, piesa cerea multa atentie si liniste si eu faceam pe tbcistul inttr-un public preponderent consumator de ceaiuri de sunatoare si miere de albine. ma sufocam cu propria-mi tuse si stiam ca pana aici mi-a fost. anxietatea m-a ajutat sa intru in piesa si la un moment dat s-a sfarsit si tusea, si piesa, si partida si acest post.