fix la ora cand tb sa fiu la serviciu, ies in strada si merg 35 de pasi. nu i-am numarat, dar cam atatia cred eu ca sunt. imi aprind o tigara si astept. cam ca bucur in politist, adjectiv. numai ca eu nu ma ascund si soarta lucreaza de fiecare data in favoarea mea. intai ii privesc pe cei 2 batrani. pretind ca ei ma intereseaza mai mult. imi intorc privirea spre prietena, nepoata, protectoarea, anjagata, menajera, zana lor. habar nu am cine e. urmeaza niste momente penibile in care imi exersez trasul din tigara a la paul newman dar sunt convins ca-mi iese mai degraba a la woody allen. apoi imi vine sa ma bag in discutiile lor despre canicula, boli si medicamente, pt ca ma simt un initiat in aceste domenii vitale. apoi imi vine sa o intreb daca s-ar simti deranjati daca i-as insoti pana in parcul regina maria, sa ne dam impreuna in leagan. sau pe tobogan. sau scranciob. sau ce-o avea ei acolo, nu conteaza. langa bluzita ei as sta in oricare fabrica de vise.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ah in ce capcana poti sa cazi
atunci ma voi duce mult mai devreme la serviciu sau imi voi schimba domiciliul. altfel, nu am cum rezista...
Trimiteți un comentariu