fratii dardenne au stiut mereu meciul. felii de viata, realism social, nu s-au complicat ei prea mult in metafizici si metafore ca sa multumeasca firile filosof-poetice. in ciuda lipsei de sofisticareala, au fost mereu pe gustul criticilor si al regizorilor. de data asta, le silence de lorna, filmul care a castigat anul trecut premiul pt scenariu la cannes, e doar un film bun al lor (oricum, ce-i bun la ei, e capodopera la 90% dintre regizori). pe scurt: ea albaneza, el belgian, ea cam nesuferita dupa gusturile mele, el cam narcoman dupa gusturile tuturor, casatorie de convenienta - un fel de "buletin de bucuresti" in varianta bruxelles (cred). dar aici, spre deosebire de filmul autohton, lucrurile se complica - ba niste traficanti, ba niste rusi, ba o "sarcina", ba alt buletin de bruxelles, ba si-un deces...
finalul, din pacate, se vrea a fi intr-o keie a la lars von trier - femeia suferinda care duce lucrurile putin mai departe decat o fac altii si intelege sacrificiul si bunatatea. nu gasesc nimic gresit in asta (departe de mine misoginismul) doar ca danezul e mai transgresiv si mai pe gustul meu. aici e o poezie pusa cu pipeta.
de vazut. 7,5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu